Anul 1989 rămâne un an de reper în istoria României. Atunci s-a produs răsturnarea unui regim dictatorial. Dar iată că 1989 a devenit un indiciu folosit şi de sociologi, dar şi de institutele de cercetare în ceea ce priveşte calitatea vieţii. O bornă la care ne raportăm.

Teoria în sine este corectă, dar haideţi să fim cinstiţi şi să ne amintim cum era România în 1989. Ţara avea o industrie – şi nu o grămadă de fiare vechi, aşa cum au încercat unii să demonstreze. România, vă rog să reţineţi, era principalul partener de afaceri al Statelor Unite ale Americii în estul Europei. Construită după sistemul autarhic, economia românească avea posibilitatea – e adevărat poate nu la cele mai înalte standarde – să fabrice de la avioane la ace de cusut. Astăzi totul se importă, până şi scobitorile. Până şi mobila, făcută din lemnul brut exportat tot de noi. E adevărat că teoriile economice ale lui Ceauşescu nu au fost bune în totalitate, dar România anului 1989 reprezenta ceva pe harta lumii. Nu era un sat fără câini, o semicolonie. Astăzi e doar un hău, o ţară exclusiv a consumului, o anexă nedorită a Uniunii Europene. Cu ce ne putem lăuda după 1989? Aş vrea să aud! Poate doar cu numărul enorm de emigranţi. Am ajuns “mexicanii” Europei. Cu copii handicapaţi sau bolnavi de SIDA, cu imagini sumbre. Un adevărat studio cinematografic pentru regizorii lumii. Un platou unde poţi filma şi regiza orice: de la lovituri de stat la drame sociale, la mişcări de stradă! Aşa că nu mai faceţi comparaţii cu 1989!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.