Liber la cuvânt – Cu CTP, după 20 de ani

Pe mine, unul, m-au bătut minerii. Nu-i nicio faptă de eroism. Măreţ şi neînfricat, domnul Popescu susţine că a refuzat să publice în acele zile, o atitudine pentru care speră probabil la vreo statuie. “Gestul de frondă” nu i-a fost uitat, din moment ce a urcat treptele ierarhice ale “Adevărului”.

După 20 mai, ziua alegerilor, Piaţa nu mai era aceeaşi. Putem vorbi de provocări, de violenţe, de orice. Altceva uită în mod intenţionat CTP. Eu, ca şi alte sute de bucureşteni, n-am mâncat bătaie, nu am fost desfiguraţi în Piaţa Universităţii. Ci în cu totul şi cu totul alte locuri. Violenţa aceasta o deplâng! Şi aşteptam un gest de regret, de compasiune, nu sfaturi!

Despre Piaţa Universităţii putem vorbi oricând. Există chiar teoria că ea a fost o creaţie a regimului Iliescu, tocmai pentru a compromite opoziţia. Activitatea unităţii UM 0215 din acele zile e încă secretă, dar putem discuta, domnule CTP, şi pe această temă. Şi cred că ne vom înţelege. Ce nu înţelegi, domnule CTP, este că şi morţii sau schilodiţii din acele zile merită scuzele lui Ion Iliescu. Poate şi pe cele ale dv.!

Citeşte şi: Liber la cuvânt | Casa părintească nu se vinde, se face mănăstire

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE