Liber la cuvânt | Presa şi lichelele

Exemple de ciudaţi care se prezintă jurnalişti sunt cu duiumul. Există încă din păcate o groază de agramaţi şi şpăgari. Funcţionari trişti, fără nici un fel de talent, care scriu “ ş-i” sau “miau”, ca pisica. Impostori angajaţi prin cine ştie ce PCR-uri (pile, cunoştinţe, relaţii). Oameni care, la urma urmei, ocupă un loc care ar putea fi al unui tânăr talentat, dar şi curat sufleteşte. Nu cred că mai este valabilă definiţia lui Caragiale: “Ca să faci jurnalism trebuie să ştii un pic de gramatică şi să ai un dram de bun-simţ”. Cerinţele sunt altele, dar munţi, grămezi de pseudo-jurnalişti nu ştiu gramatică.

Ce să mai vorbim de bun-simţ… Cred în continuare în jurnalismul făcut cu sufletul, din conştiinţă şi onestitate. Nu în funcţionărime, în amatorism sau şantaj. Şi cred că odată şi odată va exista o presă curată. Semnele sunt bune. Poate chiar criza asta să ne scape de lichele, deşi acestea cad întotdeauna în picioare!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE