Liiceanu îi cere lui Iohannis să aplice „toleranța zero” în problema plagiatelor dându-l afară pe ministrul Cîmpeanu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-un articol publicat, joi 5 august, pe contributors.ro, Gabriel Liiceanu laudă fermitatea șefului statului în cazul modificărilor legislative promovate de ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, care ar fi îngreunat procesul de sesizare în cazul lucrărilor de doctorat plagiate. El așteaptă trecerea la fapte și arată că, în „democrațiile consolidate”, un ministru cu palmaresul lui Sorin Câmpeanu „face singur un pas înapoi, iar, dacă nu-l face, vine Președintele și-i cere să-l facă”.
Cuprins:
„După o primă lectură, am fost tare impresionat de Declarația dată pe 30 iulie 2021 de președintele Klaus Iohannis”, scrie Gabriel Liiceanu. „În sfârșit!, mi-am zis. Iată o reiterare a declarației Președintelui de «toleranță zero» la adresa plagiatelor și a plagiatorilor! Iată exprimate fără echivoc dezastrele pe care le provoacă, cronicizată, maladia plagiatelor! Acum nu mai există nici o îndoială că «România educată» și năpasta plagiatelor nu pot merge în ruptul capului împreună”.
La apelul comunității academice, șeful statului s-a exprimat public față de ordinul lansat în dezbatere publică de ministrul educației prin care se modifica Regulamentul de funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) și Metodologia de analiză a sesizărilor de plagiat.
„O formă mascată de amnistiere individuală a plagiatorilor”, care „îi favorizează pe cei vinovați de fraudă academică”, se arată într-o scrisoare deschisă lansată de mediul academic.
Plagiatul reprezintă furt intelectual și este inacceptabil ca, în fața unor probe concludente, persoanele acuzate să nu facă un pas în spate, după cum se întâmplă în democrații consolidate. Pentru a progresa ca societate, instituțiile abilitate trebuie să-i sancționeze drastic pe cei care își însușesc ilicit munca intelectuală a celorlalți, dar și pe aceia care facilitează acest lucru.Klaus Iohannis:
Cîmpeanu, primul pe listă
Impresionat de vorbele șefului statului, Gabriel Liiceanu pledează pentru trecerea la fapte.
„Ce-ar fi să începem prin a arăta «toleranță zero» la adresa unui ministru al educației care a ignorat votul zdrobitor al membrilor CNATDCU împotriva modificărilor la Regulamentul de funcționare al Consiliului? A unui ministru care, la întâlnirea cu membrii Consiliului Național al Rectorilor, a insinuat (de unde cunoaștem noi stilul ăsta de gândire?) că CNATDCU, prin activitatea sa de denunțare a plagiatelor la vârf, devine o ghilotină care taie capetele înalților demnitari români și pune în pericol securitatea statului? (ei subminează România, nu impostorii care au devenit demnitari prin fraudă!)”, punctează Liiceanu.
Fost profesor universitar, Gabriel Liiceanu îl acuză pe actualul ministru de resort că „refuză de ani de zile să-și facă public conținutul tezei de doctorat susținute în anul 2000”.
Un ministru, ca să nu mai lungim vorba, care dovedește nu numai solidaritate cu „doctorii în impostură”, ci și incompetență, neînțelegând nimic nici din verificarea unei teze de doctorat, nici despre viața academică a țării.
Gabriel Liiceanu:
Dacă nu pleacă singur, să intervină președintele
Rechizitoriul lui Liiceanu împotriva ministrului Câmpeanu continuă:
- „membru în guvernul Ponta fiind, a inițiat o ordonanță de urgență prin care plagiatorii puteau renunța benevol la titlurile de doctor”
- „l-a apărat pe Gabriel Oprea când acesta a fost acuzat de plagiat în 2015 și a refuzat să facă publice informații despre tezele de doctorat coordonate de acesta”
- „s-a declarat public în favoarea ideii de amnistie a plagiatelor, spunând că ar trebui să nu mai facem «arheologie» ci, dimpotrivă, să ștergem cu buretele toate matrapazlâcurile de până acum și să avem un moment «T zero» al plagiatelor”.
În „democrațiile consolidate” pe care le invocă domnul Președinte, un ministru care are un asemenea palmares face singur un pas înapoi, iar, dacă nu-l face, vine Președintele și-i cere să-l facă.Gabriel Liiceanu:
Lista lui Liiceanu
Un pas înapoi ar trebui să facă toți cei care s-a dovedit că au plagiat, crede Liiceanu.
„Căci e oare „educată” o țară în care Bogdan Licu, procuror general adjunct al României, Codruț Olaru, procuror și membru al Consiliului Superior al Magistraturii (are teza de doctorat, sub conducerea lui Tudorel Toader, integral plagiată), chestorul Bogdan Despescu, secretar de stat în Ministerul de Interne, Bogdan Netejoru, judecător și președinte al Inspecției Judiciare, Constantin-Florin Mitulețu-Biucă, președintele Autorității Electorale Permanente, sau Ramona Lile, rectorul Universității Aurel Vlaicu din Arad etc. sunt – cum atât de convingător spuneți, domnule Președinte – agenți ai «furtului intelectual»?”,
Plagiatorii de la Academia de Poliție
Gabriel Liiceanu a întocmit o listă și cu „plagiatorii” de la Academia de Poliție:
- „comisar-șef David Ungureanu, actualul rector al Academiei de Poliție (a plagiat în cele două teze de doctorat care i-au adus un dublu titlu de doctor, în Științe militare și în Drept),
- chestor Adrian Iacob, fost rector,
- comisar-șef Bogdan Țonea, actual prorector,
- comisar-șef Marin Porojanu, fost decan,
- comisar-șef Ionuț Andrei Barbu, fost decan – toți cu teze de doctorat plagiate.”
Cei doi care au pus la cale amenințarea cu moartea a jurnalistei Emilia Șercan sunt chestorul Adrian Iacob, fost rector, și comisarul-șef Mihail Petrică Marcoci, fost prorector. Iacob nu mai predă la Academie, în schimb Marcoci predă și acum la Facultatea de Pompieri, în ciuda verdictului de 3 ani de închisoare cu suspendare”.
Gabriel Liiceanu:
Despre jurnalista Emilia Șercan, Liiceanu îl întreabă pe președintele Iohannis de ce în toți acești ani, în care a derulat proiectul „România educată”, nu a avut nicio vorbă de încurajare sau de mulțumire deși „prin efortul de a curăța lumea academică de impostori, v-a fost aliatul cel mai de nădejde?”
„Dar cartea lui Valeriu Nicolae Nu tot ei, ați răsfoit-o măcar ca să vedeți cum arată CV-urile parlamentarilor români? Sau, de fapt, nici nu vă pasă iar „toleranță zero” și «România educată» sunt doar vorbe goale?”, conchide cu o întrebare retorică cel care în 30 decembrie 1990 semna celebrul „Apel către lichele”, prin care cei care au avut legături directe cu regimul comunist erau invitate să facă un pas în spate.
