Locuiesc langa mormantul tatalui

Aici, mama este ingrijitoare si locuim intr-o baraca, fara lumina electrica, unde avem doua paturi si o soba. in acest an scolar vom termina cele opt clase, asa cum putem, invatand la lumina lumanarii. Am dori sa urmam o scoala profesionala si, de aceea, va rugam sa publicati aceste randuri, in speranta ca poate autoritatile sau vreo persoana cu suflet va gasi o solutie si pentru noi. Va multumim respectuos, Avadane Ionela si Avadane Lenuta.” Am aflat ca, de fapt, scrisoarea a fost scrisa de profesoara de romana, impresionata de o compunere a Lenutei, despre viata ei in cimitir.
Am gasit greu „domiciliul” celor doua fetite, pentru ca cimitirul se afla in camp, departe de soseaua Bucuresti-Magurele: cateva zeci de morminte, cinci caini si doi muncitori. Langa gard, este „casa” familiei Avadane: o baraca adusa de pe un santier. La cativa metri se afla mormantul tatalui. Fetele nu-si amintesc prea multe, caci erau micute pe atunci, dar stiu ca inainte de ’89 locuiau intr-un apartament nenorocit, prin Ferentari. intr-o seara, au intrat tiganii peste ele, cand tatal nu era acasa, si le-au scos in strada cu tot cu lucruri. De atunci stau pe drumuri. Tatal lucra pe ici, pe colo, dar bea toti banii. Asa a si murit, la numai 43 de ani, in 2001. A fost gasit mort de beat intr-un sant si carat cu roaba de muncitorii din cimitir.
In „casa”, dupa primul pas trebuie sa te urci intr-unul din cele doua „paturi” – de fapt, niste bancute inguste, unde nu se poate sta decat ghemuit. Imaginati-va ca intr-unul doarme mama si Ionela, iar in celalalt, de nici un metru lungime, Lenuta. Deasupra este „sifonierul”, adica niste pungi in care stau hainele, iar lipita de unul din paturi este soba.
„Ce primim pomana la sfarsitul saptamanii, impartim sa ne ajunga pana la urmatoarea inmormantare. Asa traim de trei ani. Nu am vazut niciodata un televizor si am invatat intotdeauna la lumanare”, ne-au povestit fetele.
Surorile Avadane invata la scoala Generala nr. 125, din sectorul 5, unde sunt o multime de copii saraci, dar nici unii ca ele. Primesc bursa sociala, 250.000 lei, rechizite gratuite si pensie de urmas, 1,3 miloane lei. Mama primeste si ea de la preotul paroh un milion de lei „salariu” si lemne de foc pe datorie. Pe mama fetelor nu am intalnit-o, pentru ca plecase dimineata devreme pe la autoritati, asa cum face de ani de zile, cu speranta ca macar Politia sa le ajute cu carte de identitate pentru cele doua fete, chiar daca domiciliul „stabil” este intr-un cimitir.

Urmărește-ne pe Google News