Luni este Paştele Blajinilor! Vezi ce tradiţii sunt legate de această zi!

În această zi, în Botoşani, bătrânii dădeau de-a dura ouă roşii în amintirea Blajinilor, iar în Bucovina se mânca la iarbă verde, unde multe firimituri erau lăsate să cadă inţentionat pe pământ, întru pomenirea celor morţi. În cele mai multe locuri din ţara noastră, oamenii merg în această zi la cimitire, dând de pomană ouă roşii, pască şi cozonac şi punând flori pe morminte.

De Paştele Blajinilor nu se pomenesc doar morţii cunoscuti pe linia ascendentă a unei familii, ci întregul neam al strămoşilor comuni: Uitaţii, Neştiuţii, Albii.

Fiecare femeie aduce cu ea un ştergar strâns la un capăt şi legat cu o lumânare. Aceste ştergare se dăruiesc preotului care citeşte pomelnicele.

Există şi credinţa că ei provin din copii nebotezaţi, morţi imediat după naştere. Alteori sunt priviţi ca fiind cei care susţin stâlpii pământului. Fără Blajini, lumea s-ar scufunda în haos.

In unele versiuni, Blajinii sunt identificaţi cu urmaşii celor care n-au mai reuşit să traverseze marea, atunci când Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană, despărţind apele. Aceştia au rămas pe o insulă foarte aproape de Rai, pe unde trece Apa Sâmbetei.

În Bucovina se spune că „Blajinii sunt jumătatea de sus om, iar jumătatea de jos peste şi trăiesc într-un pârâu; femeile şi fetele lor cânta foarte frumos, încât răsună văile de cântecele lor melodioase”.

Se mai spune  că Dumnezeu a creat mai întâi uriaşii. Pentru că se războiau între ei, Dumnezeu i-a lăsat să piară şi i-a creat pe Blajini. Aceştia fiind prea mici, au fost mutaţi pe lumea cealaltă şi apoi l-a făcut pe om.

Blajinii sunt cunoscuţi şi sub numele de Rohmani. Potrivit cercetătorilor, numele de Rohmani vine din limba tracă, de la supranumele Zeind-Roymenos (Sfântul Luminos) dat Cavalerului Trac, o zeitate prezentă în antichitatea dobrogeană, oltenească şi transilvană.

Pastele Blajinilor este o tradiţie netipiconală. Biserica recomandă creştinilor să nu o ţină ca zi de sărbătoare

În unele zone ale ţării, preoţii sunt chemaţi să săvârşească în lunea după Duminica Tomei o slujbă pentru sufletele celor răposaţi. Există credinţa că prin această slujbă sufletele celor trecuţi în lumea veşniciei vor fi părtaşe fericirii fără sfârşit. Având în vedere că în nicio carte de cult, tipărită cu binecuvantarea Sfântului Sinod al BOR nu se află tipicul specific acestei slujbe, ea este de multe ori improvizată.

De vreme ce Biserică nu are pentru aceasta zi o anumită rânduială, trebuie să respingem acest obicei.
sursa.crestinortodox.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro