Aurelia Chiriac Carabinieru are 54 de ani şi s-a născut la Iaşi. A locuit de când se ştie în cartierul Frumoasa, în vecinătatea unei mânăstiri, şi a pictat icoane încă din copilărie.
Harul şi inspiraţia venite de la Dumnezeu i-au călăuzit pensonul pe pânză, consideră Aurelia, pentru că îşi aduce aminte că întruchipările sfinţilor i-au reuşit încă de la primele încercări.
Este psiholog de profesie
Psiholog de profesie, Aurelia a pierdut deja şirul icoanelor cu care a împodobit biserici şi mânăstiri din toată România. “Am ştiut dintotdeauna că icoana este destinul meu, aşa că am preferat, decât să practic profesia mea de bază, mai degrabă să predau taina picturii icoanelor unor copii năpăstuiţi, de la centrul de plasament Bucium din Iaşi. Am înfiinţat un atelier acolo şi mulţi copii cărora nimeni nu le-ar fi dat o şansă au devenit meşteri iconari, ca mine”.
Anul trecut, Aurelia a hotărât să îşi urmeze familia în Marea Britanie. Despărţirea de ţară nu a fost deloc simplă, dar, pe tărâm străin, femeia a găsit din nou alinarea şi sensul vieţii în creaţia de icoane. Atelierul său este acum un dormitor, într-o casă victoriană, în Woolwich Arsenal, undeva în sud-estul Londrei.
A pictat peste 30 de icoane într-un an
Zilele Au r e l i e i sunt aproape trase la indigo: din CD-player se aude muzică bisericească, adusă de la Iaşi, iar pe şevalet îşi aşteaptă rândul să capete chip lumesc Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sfâ- ntul Gheorghe sau Maica Precista cu Pruncul. “
Când creez icoane, îmi şterg cu totul din minte lucrurile lumeşti şi îmi dau frâu liber imaginaţiei şi mâinii. Icoanele făcute de mine respectă cu totul canoanele bizantine, dar, uneori, imaginaţia mă mai lasă să trec dincolo de canon”, povesteşte Aurelia.
După un an de trudă la şevalet, Aurelia a reuşit să picteze peste 30 de icoane, pe care le-a şi expus la Institutul Cultural Român din Londra. Lucrările sale vor deveni, apoi, odoare de cult în bisericile româneşti din Regatul Unit, care duc lipsă de icoane. Preoţii români din Anglia îi laudă femeii dărnicia şi talentul, despre care spun că sunt miracole.
“Aceste icoane sunt făcătoare de minuni, şi sunt cu atât mai făcătoare de minuni atunci când sunt pictate de oameni şi de artişti cu trăire duhovnicească, pentru că ei fac acest lucru cu rugăciune, cu trăire şi cu post, şi făcând aşa, icoana ajunge acea fereastră la Dumnezeu”, crede părintele misionar Marcel Oprişan, viitor paroh în Regatul Unit.
Aurelia şi-a propus să se întoarcă, într-o bună zi, în România, acolo unde ştie că mai sunt şi biserici şi mâ- năstiri care au nevoie de icoane.