Pentru un baiat care a ramas fara copilarie, pentru ca parintii l-au parasit, viitorul nu poate sa arate decat sumbru. Pe strada, fara un acoperis sigur deasupra capului, fara sperante, fara visuri, intr-o lume in alb-negru. Unul din cele cateva sute de copii “vagabonzi” rataciti pe strazile Capitalei, pentru care ziua de maine nu se deosebeste cu nimic de ziua de azi. Dar pentru Catalin, de 13 ani, din Chitila, “ziua de maine” a inceput sa prinda contur. Acum se trezeste dimineata cu gandul la viitorul pe care si-l “modeleaza” singur.
L-am gasit intr-o bucatarie uriasa, imbracat intr-un halat alb impecabil, cu o boneta de bucatar pe cap, inscriptionata cu numele lui. Invata, alaturi de alti 20 de copii si tineri cu probleme sociale, sa faca fursecuri si prajituri, sub indrumarea unui foarte tanar instructor francez, de la Centrul francez de formare in meseriile culinare (Agapé). Este cel mai mic dintre ei si tocmai de aceea privirile tuturor il urmaresc ocrotitor.
„Am fugit de la casa de copii pentru ca nu mai suportam”
Mirosul de paine proaspat scoasa din cuptor ne imbie la vorba. Catalin isi aminteste cu un zambet amar in coltul gurii de vremurile de demult. Imi intinde o chifla cu susan, dar bratul drept ii aluneca usor pe langa corp. “Asta e amintire de la casa de copii”, ne lamureste el. “La zece ani, parintii m-au parasit la o casa de copii. A fost groaznic. N-am stat mult acolo. Dupa ce mi-au rupt mana, am fugit.”
Daca il intrebi incotro a apucat-o, iti raspunde simplu, cu maturitatea unui om care nu are nimic de pierdut daca se desprinde dintr-o situatie imposibila, pentru a porni fara tinta: “Am fugit pe strada. Nu mai puteam sa stau acolo.” Iar din acel moment, zilele care au trecut toate la fel peste micul “vagabond” nu au lasat nici o amintire. “Nu stiu decat ca intr-o zi l-am intalnit pe Raphael, de la o fundatie, si de atunci toata viata mea s-a schimbat.”
Catalin a ajuns la un centru de primire a copiilor strazii din Adunatii Copaceni, la cativa kilometri de Bucuresti. “Lucrurile nu au stat deloc simplu cu Catalin”, ne spune Thomas Royer, responsabil pentru Romania al centrului Agapé. “De cand a venit la Adunatii Copaceni, a pendulat intre viata de strada si viata intr-un cadru organizat. De cateva saptamani insa, i-am gasit o familie adoptiva si l-am inclus in cursul de patiserie pe care noi il organizam pentru tinerii cu probleme sociale. In mod normal, la curs se pot inscrie tineri peste 16 ani, carora le putem da o diploma si le putem asigura un loc de munca in Romania sau in Franta, dupa absolvirea cursului. Pentru Catalin am facut o exceptie pentru ca am vrut sa-l ajutam.”
Ziua lui Catalin incepe acum la 7 dimineata si cuprinde cursuri practice de patiserie, cursuri teoretice si de limba franceza. Totul se incheie cu degustarea delicioaselor preparate si cu testarea lor pe pielea familiei adoptive.
Rezultatul testului pare sa fie incurajator pentru tanarul bucatar, judecand dupa zambetul sincer care ii impodobeste chipul. “Nu am lipsit niciodata de la nici un curs. Sunt primul care ajunge aici, dimineata, la ora 7”, ne spune el cu ochii stralucind de fericire. Apoi ne face o marturisire surprinzatoare pentru un pusti de 13 ani. “Adevarul este ca imi place sa muncesc.”
Chiar daca durata cursului este de numai sase luni, Catalin va trebui sa zaboveasca mai mult printre torturi si fursecuri, cel putin pana implineste 16 ani, pentru a putea da examenul de absolvire si pentru a obtine diploma care ii atesta calificarea de patiser. Dar acum nu mai are de ce sa se grabeasca, pentru ca timpul si-a gasit curgerea fireasca si pentru el, iar fiecare ora, fiecare zi si fiecare an au sensul lor. Poate doar tortul din frigider nu mai poate astepta atat pentru a fi degustat.
“Imi plac toate dulciurile pe care le vedeti aici, dar preferatul meu este in frigider: un tort cu nuca, frisca si ciocolata”, ne marturiseste Catalin, deja cu gandul la delicioasa prajitura.
22 de tineri lucreaza in Franta
Dupa patru ani de activitate in Romania, Centrul francez de formare in meseriile culinare are un bilant impresionant: 120 de tineri in dificultate financiara sau cu probleme sociale au absolvit cursurile gratuite de patiserie Agapé. Dintre acestia, 22 lucreaza in Franta, cu un contract de munca pe o perioada determinata. “Suntem siguri ca acesti tineri vor reveni in Romania pentru a-si valorifica experienta profesionala, fie angajandu-se la un patron roman, fie deschizandu-si propria afacere”, ne-a spus directorul centrului, Thomas Royer.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/172_b23be8d2e40a5e5918e3430b1977ead0.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/158_2b978e52d35d53dd64c2c3afaf44b0ee.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_63420d7d1a18fe2f7262d73c90a2919a.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_973ca594d30f39f45ff0d12f7df80f61.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/196_75af4adba982f50aa6b880c72bb1e61f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/222_c7515232828c3bcef5e6fdc6f9950833.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/179_2d3f6c414956ab6f0a4d632277a94306.jpg)
Comentează