Cohorte de japonezi luau cu asalt, mai anul trecut, pavilionul Romaniei din cadrul Expozitiei Mondiale si invarteau extaziati o roata de lemn sau intrau in dansul calusarilor, spre satisfactia oficialilor romani prezenti. Astazi, aceiasi japonezi afla stupefiati cum un conational le-a fost ucis de un fel de caine salbaticit – “maidanez” nu cred ca s-ar putea traduce in japoneza – chiar in centrul capitalei Romaniei, la doi pasi de sediul Guvernului.
Practic, coltii maidanezului au sfasiat intr-o clipita, pe langa vena omului de afaceri nipon, si imaginea Romaniei cladita cu bani multi.
In dorinta noastra de a fi recunoscuti europeni ne place sa ne imbatam cu apa chiora si sa vindem povesti de genul popor destept si muncitor, oportunitati fantastice de investitii, frumuseti nebanuite ale naturii… si lista poate continua. De fapt, in realitatea pe care vrem s-o bagam sub pres Romania e tara care in 15 ani n-a construit nici macar o suta de kilometri de autostrada, e tara prin ale carei parcari coltii maidanezilor ranjesc de sub jeep-uri de zeci de mii de euro, e tara in care interlopii si teparii devin peste noapte respectabili oameni de afaceri, iar frumusetile naturii au disparut ingropate sub muntii de gunoaie.
Din pacate, treziti din betie, o sa intrebam mahmuri de ce Europa sau mai indepartata America, relevant fiind cazul Teo Peter, se uita la noi ca la un maidan si ne trateaza ca atare? Si in incercarea de a ne pacali singuri inca o data, vom da vina pe primari, ministri sau presedinte, fara sa tinem cont ca orice comunitate isi are conducatorii pe care ii merita.