Mariana a fost nevoita sa cerseasca, sa fure si chiar sa se prostitueze pentru a supravietui.
Sunt si ei copii. Dar s-au maturizat, fara voia lor, inainte de vreme. Destinul nedrept si amar a hotarat implacabil pentru ei. Si nu s-au putut impotrivi. Au trecut prin anii copilariei fara ca macar sa realizeze frumusetea ireversibila a acelei perioade. Au ajuns ca, la varste fragede, sa isi joace, dramatic, rolul propriei vieti chinuite. Au devenit parinti ai unor suflete nevinovate, cel mai adesea nedorite de nimeni.
Existenta copiilor deveniti parinti chiar de pe bancile scolii generale este o realitate cruda. O statistica in domeniu contabiliza, la un moment dat, faptul ca, in decursul catorva ani, peste 15.000 de tinere au nascut inainte de implinirea varstei de 19 ani, iar alte cateva sute au devenit mame inainte de terminarea cursurilor gimnaziale. Aceste cifre seci, cuprinse in diverse tabele, sunt, de fapt, tot atatea drame traite de fetite care, inainte de a implini 10, 12, poate 13 ani, au ajuns in situatia de a purta o sarcina nedorita. Cauzele acestor tragedii? Violuri, relatii incestuoase…
Mariana este una din miile de fetite traumatizate, ajunsa in tragica situatie de a abandona papusile si jocurile specifice varstei, pentru a creste un copil. Ea are, acum, 15 ani. E de undeva din Moldova, dintr-un sat saracacios, uitat de tot si toate. A fugit de acasa la 12 ani si jumatate, pe vremea cand ar fi trebuit sa fie in clasa a sasea. Si nu pentru ca i se facuse dor de Capitala, ci pentru ca era in cautarea unui loc in care sa i se piarda orice urma. Dorea sa se ascunda. Sa fuga de trecut. De o copilarie intrerupta brutal si prematur de aparitia unei sarcini. La cateva luni dupa ce a implinit 13 ani, a nascut un baietel. Vladut, i-a spus ea, dar nu l-a botezat niciodata. „Am plecat din sat pana cand sa se vada ca sunt gravida. Tatal baietelului meu este un barbat de vreo 50 de ani. Lucra cu ziua pe la diverse persoane. Il stiam din vedere. Intr-o zi mi-a spus sa merg cu el la cineva sa ia ceva. Am avut incredere, dar m-a pacalit. Pe drum m-a violat. Dupa aceea, m-a amenintat ca ma omoara daca spun cuiva ceva. De frica, am tacut. Timp de vreo doua luni lucrurile se repetau cam la cateva zile. Nu am putut sa ma impotrivesc. Nu am stiut cum. Apoi a disparut. Nu am mai stiut niciodata nimic de el. Poate o fi murit… Apoi mi-am dat seama ca sunt gravida si am fugit. Am venit, aici, la Bucuresti”, povesteste biata fata, inca marcata de drama care i-a schimbat radical viata.
Asa cum, poate, era de asteptat, Mariana nu a facut fata situatiei. A ajuns sa vietuiasca, impreuna cu sugarul, prin cele mai insalubre locuri. A ajuns la periferia unei societati indiferente. A furat, a cersit, s-a prostituat. A facut orice, doar pentru a incerca sa supravietuiasca. Numai de ucis, nu a ucis. Lipsa banilor, a medicamentelor si, in general, a unui trai decent, a facut-o sa ia o decizie majora. A abandonat bebelusul intr-o casa de copii. Au trecut de atunci aproape doi ani. Cam cat ar fi trebuit sa aiba copilul ei…