Tăvălugul dâmboviţean nu are nici barem o determinare sindicală. A fost pornit nu de cererile exprese ale profesorilor, ci de amendamentul populist al PSD, votat cu capul în traistă. Şi înhăţat rapid de PD-L şi de Preşedinţie, care au realizat că adversarii politici punctaseră electoral şi care s-au zorit să incite sindicatele. Deşi mărirea otova i-avantaja net tot pe privilegiaţi (profesorii universitari) şi abia de lăsa niscaiva firimituri debutanţilor.
Lui Tăriceanu i-ar fi fost lesne, mai are doar câteva săptămâni de mandat, să aplice legea şi să lase lui Geoană sau Boc (de fapt, lui Băsescu) o Trezorerie goală şi un Buget pe 2009 deja iremediabil grevat. A amânat decizia până în aprilie, când va fi trecut nebunia alegerilor, iar cei care acum ţipă că sunt bani va trebui atunci, ajunşi la putere, să-i şi scoată. De unde vor şti. Cel mai probabil, din creşterea brutală a impozitelor şi pe seama firmelor private. PD-L şi preşedintele s-au lansat într-o manipulare naţională, dar, dacă astfel vor câştiga electoral, decontul nu va întârzia în 2009, când va fi vremea cifrelor. Ceva mai abil, PSD pare acum dispus să admită ideea eşalonării în funcţie de rezultatele economice şi de evoluţia crizei mondiale. Se anunţă val de greve, ba şi o caraghioasă moţiune de cenzură. Care nu vor produce bani, ci vor perpetua haosul. Şi, prin riscul torpilării alegerilor, vor întârzia instalarea unei noi administraţii.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro