‘Mi-e foarte greu sa ies pe strada’

Daca nu si-ar fi facut o multime de prieteni cat a stat in arest, Ioana Maria Vlas (64 de ani) s-ar fi simtit astazi mai singura decat in cei cinci ani pe care i-a trait intre patru pereti. Oamenii care i-au fost aproape cata vreme era ‘mare si tare’ s-au lepadat de ea ca de-o haina veche. Dar fosta presedinta a SOV Invest s-a obisnuit cu acest gand. Ii este mai greu acum sa se acomodeze cu noua ei postura, aceea de om liber.

Libertatea: Spuneati ca v-ati facut prieteni noi in arest. Cati dintre vechii amici, cei ai directoarei Vlas, v-au ajutat cat ati stat dupa gratii?
Ioana Maria Vlas: Dupa acest episod m-am ales cu o gramada de prieteni, adevarati prieteni, nu ca cei dinainte, pentru care am fost buna doar cat am putut sa-i ajut, iar dupa… am devenit neinteresanta. Cea mai buna prietena a mea, in momentul de fata, e Adriana, o tiganca din clanul lui Stoaca (n.r. – mai multi membri ai acestei grupari au fost retinuti acum doua zile pentru trafic de droguri). E o persoana deosebita, pe care am cunoscut-o in puscarie si careia imi place sa-i spun ‘printesa rromilor’. Nu stiu cati tigani iti fac cadou o carte. Acum doi ani, de ziua mea, Adriana mi-a daruit o carte Larousse. Ce-ti spune asta?

Deci va intelegeati de minune cu colegele de celula?

Foarte bine. Nu am avut dificultati cu nimeni. Am cunoscut in arest o multime de traficante de droguri si proxenete. Pe multe dintre ele le-am invatat sa scrie si sa citeasca. In fiecare seara, le povesteam cate un episod din istoria lumii. Nu se culcau pana nu auzeau finalul. Daca ma ajuta vederea, vreau sa scriu o carte despre convietuirea din arest alaturi de tigani. Sa stii ca nu incerc sa apar tiganii, apar doar pe cei ce sunt oameni dintre tigani. Si nu generalizez, vorbesc doar de cei pe care i-am cunoscut acolo.

Ati avut momente in care ati cedat psihic?

Nu mi-am permis sa fiu slaba nici o secunda. In ‘parnaie’ am invatat sa am o vointa de fier. As sta si o suta de ani inchisa doar sa reusesc sa conving oamenii de adevarul spuselor mele.

Care au fost cele mai grele momente din arest?

‘Sarbatorile penale’ sunt cele mai grele… Noaptea de Inviere, Pastele, Craciunul si Anul Nou. Dar aceste momente dificile nu au fost ale mele, ci ale celor cu care am stat inchisa. Greu e sa ‘inoti’ intr-o mare de nefericiri umane.

Consider totusi ca am facut ceea ce trebuia atunci cand m-am intors  in Romania sa duc acest razboi. E drept, nici acum nu ma simt libera, mi-e foarte greu sa ies pe strada. Dupa scandalul asta, lumea ma cunoaste si ma arata cu degetul. Nu e o senzatie foarte placuta. Asa ca momentan prefer sa stau inchisa in casa.

Vrea sa dea in judecata statul roman 

Ioana Maria Vlas nu are planuri de viitor. Vrea doar sa gaseasca o cale ca sa aiba din ce trai pentru ca, spune ea, banii sunt o mare problema. Practic, nu are din ce trai. Deocamdata, de mare ajutor i-au fost fostii colegi de suferinta. Mai multe femei care au fost inchise in aceeasi celula cu Vlas de-a lungul celor cinci ani cat aceasta a stat in arestul Directiei Cercetari Penale din Bucuresti au venit la ea dupa ce au aflat ca a fost pusa in libertate. Toate au ajutat-o cu ceva bani.

‘Sincer, nu stiu ce am sa fac de acum incolo. In orice caz, va trebui sa-mi castig  intr-un fel existenta. Am de gand sa ma adresez Curtii Europene a Drepturilor Omului nu pentru a obtine o despagubire, nu vreau nimic de la statul roman, ci pentru a face cunoscut ca un asemenea abuz mai e cu putinta intr-un stat membru si de drept al Uniunii Europene’, ne-a declarat Vlas.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE