Michelle Perrot, istorică a femeilor: „Revoluția feministă se face în obiceiuri, în viața de zi cu zi, în umbră și, bineînțeles, în idei”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Revoluția din umbră a zilelor noastre ține de co-parenting, de măsura în care sunt implicați bărbații în creșterea copiiilor, spune istorica franceză Michelle Perrot, într-un interviu acordat publicației El Pais.
Cuprins:
Michelle Perrot este, alături de Georges Duby, coautoarea lucrării monumentale History of Women in the West (Istoria femeilor în Vest) și o pionieră în domeniu. De-atunci a publicat în franceză: Le temps des féminismes (Vremea feminismelor), în colaborare cu jurnalistul Eduardo Castillo.
O personalitate feministă, încă din anii ‘70
Perrot, 95 de ani, a fost activă, ca feministă, încă din anii ‘70 și tot de-atunci studiază istoria femeilor, dar nu s-a considerat niciodată „o istorică feministă”, ci ține la separarea acestor dimensiuni. „Sunt istorică și sunt feministă, ceea ce înseamnă, de pildă, că uneori femeile nu au dreptate. Nu caut un discurs împotriva bărbaților, nu mă interesează. Ce mă interesează e diferența între sexe: cum s-a construit în timp, cum s-au făcut progrese spre egalitate, ce obstacole au apărut”.
„Femeile n-au fost mereu victime”, dar au fost „obiecte de schimb”
Perrot spune și că „femeile n-au fost mereu victime”. Potrivit ei, „dominația masculină este o fundație. O vedem aproape de fiecare dată. Nimeni nu crede în matriarhat. Poate că în anumite momente au existat societăți matriarhale, dar nu multe și nu erau importante. Și totuși, asta nu înseamnă că femeile au fost întotdeauna victime. Multe se simțeau confortabile în acest sistem, cu împărțirea rolurilor masculine și feminine”.
Ca exemplu, ea vorbește, în dialogul cu El Pais, despre aristocrația franceză a secolului al XVII-lea, o perioadă în care „femeile erau mai mult sau mai puțin echivalente cu bărbații”:
„Uită-te la acest tablou [arată spre un tablou din cameră]: este Mademoiselle de Montpensier, o frondeuse [participantă la revolta frontistă împotriva regelui]. Vezi că are în mână o sabie? Este o perioadă un pic excepțională, e adevărat, dar este o perioadă în care, în aristocrație, femeile erau mai mult sau mai puțin egale cu bărbații.
Cu o mare diferență: erau «căsătorite». Și pentru ele, îmi veți spune: căsătoriile au fost întotdeauna gândite nu pentru indivizi, ci pentru neam. Și totuși, femeile erau destinate neamului mult mai mult decât bărbații. Adică, chiar și în acest mediu de femei destul de libere, educate, războinice, călare, în ceea ce privește neamul și perpetuarea familiei, ele sunt cele care sunt căsătorite. Așa cum avea să spună mai târziu Lévi-Strauss, vorbind despre populațiile indigene pe care le-a studiat: Bunurile sunt schimbate, femeile sunt schimbate. Femeile sunt un obiect de schimb”.
Lupta feministă nu s-a încheiat
Perrot crede că lupta feministă nu e încheiată și că mai sunt multe de făcut. „Chiar și în Franța mai sunt multe de făcut. Uitați-vă la diferențele salariale între sexe. În lumea muncii și în politică, de îndată ce ajungi în poziții înalte, sunt aproape numai bărbați. Au existat progrese incontestabile, dar mai sunt lucruri de cucerit. Franța este un loc mic în lume. Dacă vă uitați la situația femeilor, la relațiile dintre bărbați și femei în alte părți, nu este strălucită: Afganistan, femeile iraniene, femeile din Orientul Mijlociu...
Și chiar și aici, în Franța: acum se vorbește mult despre femicid. Cuvântul nu a apărut decât de curând. Din momentul în care cuvântul a fost rostit, am fost îngroziți de numărul de femei ucise de bărbați. Vedem ceva ce nu vedeam înainte. Și ne întrebăm: «Ce nu vedem astăzi și care peste 10 ani ni se va părea evident?»”.
O mare problemă pentru Perrot o reprezintă numărul mare de mame care își cresc singure copiii (80% din familiile monoparentale). „Înseamnă că a avea copii pentru o femeie care își dorește libertate și egalitate nu este ușor. Ea se află într-o situație inferioară din punct de vedere social”.
Ce rol crede că a avut mișcarea #MeToo
Întrebată ce rol crede că va avea mișcarea #MeToo în istoria femeilor, Perrot răspunde că acesta a fost un eveniment foarte important din mai multe motive: dimensiunea, milioane de femei care au spus „me too”.
„Este legată de rețelele sociale, iar femeile au știut să și le însușească. În al doilea rând, #MeToo este o frontieră a intimității: nu mai este vorba doar de ceea ce se spunea înainte «un copil, dacă vreau, când și cum vreau». Acum este: «Corpul meu este al meu și iubirea, dacă vreau, când vreau și cum vreau». Există o revendicare a unei autonomii corporale în dragoste și o intimitate personală.
Aș adăuga o a treia observație: #MeToo este un eveniment, dar este plasat în prelungirea anilor ’70. Cred că adevărata revoluție a fost cea din anii '70, cu dreptul la întreruperea voluntară a sarcinii”.
Revoluțiile fără violență
În textele sale, Perrot a subliniat că revoluțiile femeilor n-au fost niciodată violente.
Femeile sunt pe deplin capabile să comită acte de violență și să meargă pe baricade. Au făcut acest lucru, dar nu pentru ele însele. Revoluția feministă se face prin obiceiuri, în viața de zi cu zi, în umbră și, bineînțeles, în idei. Așa se schimbă lucrurile. Importante sunt schimbările de mentalități.
Un exemplu de revoluție în umbră din zilele noastre este, conform lui Perrot, co-parenting-ul. „Bărbații se simt la fel de responsabili pentru copiii lor ca femeile. Familiile monoparentale sunt formate în mare parte din femei, deci este o revoluție care nu a fost făcută, dar ceva se schimbă. Văd acest lucru în mediul meu”.
sorinzainescu68 13.09.2023, 20:19
Bravo ei
Adrian014 13.09.2023, 20:30
Felicitări
DMV75 13.09.2023, 21:45
Urmează apoi revolutia LGBTQ și ce alte litere sau cifre or mai fi. Autodistrugere trebuie sa înceapă de undeva...
EmiM 13.09.2023, 22:02
Bravo ei
Mery2023 13.09.2023, 22:38
tare