La sfârşitul secolului al XVII-lea, domnitorul Constrantin Brâncoveanu a ridicat lângă Curtea Domnească din Bucureşti – ale cărei ruine se văd şi astăzi în faţa Hanului Manuc – un depozit de armament, pentru puşti şi muniţii. Clădirea, care se numea iniţial Turnul Pulberăriei, a devenit încet şi loc de detenţie. La 1770, clădirea este numită „Puşcărie Domnească”, cuvântul fiind menţionat pentru prima oară în limba română.

În hrisoave se arată că pulberaria era deja loc de detenţie în adevăratul sens al cuvântului, adică între timp se largise şi se îmbogăţise cu noi celule. Din acel moment cuvântul „puşcărie” a primit înţelesul de închisoare, iar lângă clădire a fost contruită şi Biserica Puşcăriei. Monumentul care aminteşte de acea biserică se află în actuala Piaţă Sfântul Anton, năpădit, din păcate, de buruieni.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro

Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.