Mult zgomot pentru nimic

Deznodamantul faimoaselor rapoarte Armagedon I si II a fost unul asteptat de autoritati, dar neasteptat pentru raspandacii raportului. Si, sincer sa fiu, neasteptat si pentru mine. Eram convins ca autorii acestor documente vor fi gasiti, pentru ca reteaua Internet nu mai reprezinta de foarte mult timp un mediu anonim. Nu ma asteptam insa la aceasta reactie a „forurilor competente”. Reactie care mi se pare un pic cam deplasata. Perchezitii in amurg, audieri de noapte, ridicari de documente, pentru ce? Pentru niste aberatii care, daca ar fi fost rostite de vreun politician, ar fi fost ignorate fara prea mare efort. Acest lucru l-au stiut si autorii rapoartelor si probabil de aceea „l-au dat anonim”. Pentru ca tocmai aura de conspiratie i-a conferit prezumtia de veridicitate. Din pacate, felul in care a ripostat Parchetul face ca ultimul raport mai ales sa capete ceva mai multa greutate. Desi nu este decat o insiruire de afirmatii, unele adevarate, dar prezentate tendentios, iar altele false, dar infatisate ca „posibile”, documentul numit Armagedon II va putea fi vehiculat ca „veridic” tocmai din cauza felului in care unii procurori au inteles sa-si dovedeasca atasamentul fata de „cauza”. Pana la urma Armagedon II nu este decat o calomnie prelunga. Si pentru calomnie nu se desfasoara atatea forte si nici nu se aresteaza preventiv autorii. Chiar daca victima calomniilor este primul-ministru.

Urmărește-ne pe Google News