De Diana Meseșan,

UPDATE: Aurel Trincă, șef de echipă la abator, citat în acest articol, a precizat, ulterior publicării, că cele spuse de el nu reprezintă părerea companiei, ci doar perspectiva lui ca șef de echipă. Ion Neicuțescu Căpriță nu l-a ”desemnat” să vorbească cu reporterul Libertatea, așa cum a fost prezentat în articol, ci doar i-a spus ”dacă vrea să discute” cu acesta.


În jur de 300 de persoane au fost confirmate cu SARS-CoV-2 printre angajații abatorului din Birkenfeld, Germania, operat de firma Müller Fleisch GmbH. Dintre ei, 200 sunt români.

La abator muncesc 1.100 de oameni. Doar 450 sunt angajați proprii. Restul muncitorilor, români, polonezi sau unguri, sunt angajații unor firme subcontractoare. Trei dintre aceste companii au patroni români.

Cine a întors privirea 

Primul caz de COVID-19 din abator, un român, a fost confirmat pe 9 aprilie, au declarat pentru Libertatea reprezentanții Autorității Publice de Sănătate (Gesundheitsamt) din Pforzheim, orașul unde locuiesc cei mai mulți dintre românii care lucrează în abator.

Ministerul Afacerilor de Externe din România a anunțat focarul pe 28 aprilie. 

Practic, a durat 19 zile ca autoritățile române să se sesize, din punctul depistării primului caz.

Libertatea a reconstituit șirul evenimentelor, care arată că mai multe instituții au neglijat riscul la care sunt supuși acești oameni:

Mesajul autorităților de la București către oamenii care și-au cumpărat bilete de avion: “V-am păcălit!”. În schimb zborurile spre Rusia, țara focar de COVID, sunt permise
Recomandări

Mesajul autorităților de la București către oamenii care și-au cumpărat bilete de avion: “V-am păcălit!”. În schimb zborurile spre Rusia, țara focar de COVID, sunt permise

 
  • Compania-mamă Müller Fleisch GmbH
  • Firmele subcontractoare
  • Autoritățile germane
  • Autoritățile consulare române

Asta a facilitat răspândirea virusului în abator printre sutele de angajați, care au continuat să meargă la muncă, deși fuseseră confirmate mai multe cazuri. 

Un alt factor important în răspândirea bolii au fost condițiile de locuire ale acestor muncitori, au spus cei de la autoritatea de sănătate, Gesundheitsamt Pforzheim. 

9 aprilie. Primul caz pozitiv la abator 

Primul caz a fost al unui român care a ajuns la spital cu simptome, iar confirmarea testului său a venit pe 9 aprilie. Era pozitiv. 

Acesta e angajat al firmei CCF Gmbh, înregistrată în Germania, dar condusă de doi români: 

  1. Afaceristul clujean Ion Căpriță Neicuțescu, care nu apare în acte, dar a fost indicat de mai mulți muncitori și șefi de tură ca fiind cel direct responsabil de personalul din România.
  2. Gabriela-Cristina Cîrstean, parteneră de afaceri a lui Căpriță, pe numele căreia e înregistrată firma. 

După identificarea primului caz, Gesundheitsamt Pforzheim, echivalentul german al unei direcții județene de sănătate publică (DSP) din România, a trecut la identificarea și testarea “contacților direcți” ai acestuia. Contacții au fost considerați colegii de locuință.

Surpriză în cazul femeii din Botoșani care a spus că ”un domn și o doamnă de la DSP” i-au oferit 3.000 de lei ca să-și treacă soțul drept mort COVID-19
Recomandări

Surpriză în cazul femeii din Botoșani care a spus că ”un domn și o doamnă de la DSP” i-au oferit 3.000 de lei ca să-și treacă soțul drept mort COVID-19

 

Unii dintre muncitorii de la abator locuiesc în apartamentele proprii, închiriate direct de ei de pe piața liberă. Mulți stau însă în locuințe subînchiriate de la firma angajatoare.

E vorba de apartamente cu două camere, în care trăiesc chiar și 8 persoane, sau centre rezidențiale mari, la marginea orașului, unde locuiesc zeci de persoane, iar în unele locuri, băile sunt la comun.

Pe 13 aprilie, a venit rezultatul: alte zece persoane erau pozitive. Gesundheitsamt Pforzheim a decis atunci testarea tuturor muncitorilor de pe aceeași tură cu primul caz. 

Munca în fabrică a continuat nestingherită.

Diabetul și coronavirusul. Un studiu din Anglia arată că din 23.000 de pacienți decedați de COVID-19, o treime erau diabetici
Recomandări

Diabetul și coronavirusul. Un studiu din Anglia arată că din 23.000 de pacienți decedați de COVID-19, o treime erau diabetici

 

Rezultatele pozitive explodează. “Avem o problemă majoră”

Joi seară, pe 16 aprilie, la o săptămână după primul caz, 90 de persoane au fost confirmate cu noul coronavirus, mai bine de o treime din numărul de 250 de teste realizate până atunci. Toți lucrau pe aceeași tură cu primul bărbat depistat pozitiv.

Atunci am știut că avem o problemă majoră.

Reprezentanții Gesundheitsamt Pforzheim pentru Libertatea:

Pe 18 aprilie, autoritățile sanitare au decis ca întregul abator să intre în carantină și să fie testați toți muncitorii. Trecuseră nouă zile de la identificarea primului caz. Lucrurile au intrat în atenția alertă a instituțiilor abia din punctul acela.

Între 18 și 20 aprilie, au fost testați 800 de muncitori. Rezultatele au sosit pe 22 aprilie: o treime din toți angajații avea COVID-19.

“Atunci am realizat că e vorba de 300 de persoane pozitive și că trebuie să îi separăm pe cei pozitivi de cei negativi. Am început să căutăm centre de carantină”, au povestit pentru Libertatea reprezentanții Gesundheitsamt Pforzheim.

200 dintre cei 300 erau români.

Problema cu carantina 

Cei care erau negativi sau nu fuseseră încă testați au continuat să meargă la muncă, iar cei care erau pozitivi, trebuiau să rămână în carantină în propriile locuințe.

Asta a fost strategia inițială a autorităților sanitare și a firmelor implicate, care să permită continuarea activității economice, dar și să încerce limitarea răspândirii virusului.

Însă ceea ce ar fi trebuit să țină virusul în frâu, a dus la răspândirea lui. 

Am sperat să îi putem ține pe oameni în propriile case, dar apoi am aflat că nu e posibil să îi separăm pe cei pozitivi și pe cei negativi înăuntrul caselor.

Reprezentanții Gesundheitsamt Pforzheim:

“Asta a fost principala problemă. (…) Au fost multe cazuri în care erau pozitivi cu negativi în aceeași cameră”, confirmă și Aurel Trincă, șef de echipă la abator. Trincă a fost desemnat de Ion Căpriță Neicuțescu, șeful de facto al firmei, să discute cu reporterul Libertatea.

Trincă mai spune că unii muncitori au fost indisciplinați.

Sunt și persoane care nu au respectat carantina, au ieșit pe stradă. Rămânând acasă, măcelarul e măcelar. Mă duc să iau bere, pâine.

Pe 16 aprilie seara, când s-a aflat că sunt 90 de persoane infectate în cadrul abatorului, autoritățile germane nu amenajaseră încă nici un centru de carantină. Cele trei centre au fost deschise abia după 11 zile, pe 27 aprilie. 

Practic, între 16 și 27 aprilie, a existat un vid în ceea ce privește spațiile de carantină instituționalizată.

Firmele subcontractoare, împreună cu firma Müller Fleisch GmbH, au fost silite să vină cu propriile soluții pentru angajații pozitivi. 

Iar soluțiile acestea nu au fost mereu pozitive, povestesc muncitorii. 

Abandonați în carantină

Peste 50 dintre cei 90 de angajați pozitivi, ale căror teste sosiseră în seara de 16 aprilie, au fost duși a doua zi, pe 17 aprilie, într-un fost hotel din localitatea Bad Wildbad. 

De fapt, oamenii nu au fost “duși” în carantină. S-au dus ei pe ei. Au mers toți în aceleași microbuze.

Am mers cu microbuze de la muncă. Cum am venit, așa am plecat. Nu o fost poliție, nu o fost absolut nimeni, să ne mute dintr-un loc în altul. Noi ne-am mutat singuri. A condus administratorul de la firmă, care era în carantină cu noi.

Unul dintre muncitori, pentru Libertatea:

Locul era foarte murdar, spun aceștia. Și-au petrecut Vinerea Mare făcând curat. 

În primele 5 zile, adaugă un alt muncitor, “nu am primit o lingură de mâncare sau o sticlă de apă”.

Au supraviețuit cu ce și-au adus de acasă. “Pateu, fiecare ce-o avut”.

S-a carantinat și un om cu testul negativ

Abia marți, în a 5-a zi de carantină improvizată, a venit o femeie care s-a ocupat de aprovizionarea lor, spun oamenii. Însă tot ei au plătit, din buzunarul lor.

Muncitorii nu au fost controlați de nici un medic. “Dacă vi-i rău, ni s-a spus de la firmă, sunați la salvare”.

Haosul a fost atât de mare, povestesc bărbații, încât în carantină a venit inclusiv un muncitor al cărui test ieșise negativ, ca să își însoțească soția depistată pozitiv. “A zis că nu își lasă soția singură”.

Explicația firmei: nu a avut decât două zile la dispoziție să găsească o soluție

Aurel Trincă, șef de echipă la abator, spune că firma a avut doar puțin timp la dispoziție să găsească o soluție de carantină pentru angajații pozitivi.

“A fost totul organizat ad-hoc, două zile să preia o cazare și să o amenajeze pentru muncitori”, spune Trincă.

El recunoaște problemele muncitorilor. “Majoritatea timpului, fiecare (a mâncat, n.r.) ce a avut. Când s-au mutat acolo, și-au luat mâncare pentru câteva zile”.

Șeful de echipă adaugă că au fost două persoane care au ajutat cu aprovizionarea, dar că, într-adevăr, “mâncarea a fost plătită din buzunarul lor (al muncitorilor, n.r.)”.

“Între timp au venit și ceva ajutoare de la  Müller Fleisch, ceva pachete care s-au dus”, spune Trincă.

Statul german a lăsat responsabilitatea pe firma subcontractoare, iar firma a pasat-o pe oameni. 

Mutați la alt centru după 11 zile

Luni, 27 aprilie, cei peste 50 de muncitori de la Bad Wildbad au fost mutați la un alt centru de carantină, Hohenwart – Forum, unde au dat de condiții mult mai bune.

Pentru prima dată în ultimele 11 zile, au fost consultați și de un medic.

Condițiile erau net superioare, pentru că Hohenwart – Forum e unul dintre cele 3 centre de carantină instituționalizată, cu o capacitate de 250 de locuri, inaugurate de către autoritățile germane chiar pe 27 aprilie.

Oficialii nemți nu consideră că au întârziat foarte mult cu deschiderea acestor centre. Practic, autoritățile au început să caute spații de carantină doar de pe 22 aprilie, când s-a aflat că numărul celor pozitivi din cadrul abatorului a ajuns la 300. 

Cât timp au știut de 90 de angajați pozitivi, au considerat că muncitorii pot rămâne în carantină acasă. Sau le-au lăsat pe firmele subcontractoare să organizeze lucrurile.

Prin instituțiile sale, statul german a ignorat faptul că “acasă” înseamnă pentru mulți dintre acești oameni apartamente supraaglomerate.

Nu au vrut să afecteze compania, dar nici nu i-au protejat pe angajați

Joi, 29 aprilie, muncitorii și-au terminat oficial perioada de carantină începută pe 17 aprilie. Practic, își petrecuseră 11 zile într-un fost hotel, unde și-au asigurat singuri hrana, și doar două zile într-un spațiu de carantină oficial, cu condiții bune.

13 zile de carantină în total. Am întrebat autoritățile de ce nu au fost ținuți 14 zile, perioada-standard de carantină.

Dacă nu sunt simptome, prima zi de carantină e considerată ziua de testare, în cazul acestora, 14 aprilie.

Reprezentanții Gesundheitsamt Pforzheim, pentru Libertatea:

Dar între 14 aprilie, ziua prelevării probelor, și 17 aprilie, mutarea la Bad Wildbad, oamenii au continuat să meargă la muncă, deși erau suspecți de COVID-19.

“Să zicem că toți care au fost testați au fost informați despre posibilitatea că ar putea fi pozitivi și li s-a cerut să ia maximumul de măsuri de protecție, să nu îi infecteze pe alții. Altfel, ar fi trebuit să oprim totul și să așteptăm rezultatele. Nu știam câți oameni vor fi infectați”, își argumentează decizia autoritățile sanitare ale orașului.

Pe 14, știam doar de 10 din 1.000 de angajați. Nu ar fi fost potrivit să oprești o companie uriașă când sunt doar zece cazuri.

Doar că cele 10 cazuri s-au transformat în 90, apoi în 300. 

MAE a făcut public evenimentul abia la ieșirea din carantină

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) din România a ieșit cu un prim comunicat pe acest subiect abia pe 28 aprilie.

Pe 29 aprilie, ministerul a precizat că persoanele din carantină sunt monitorizate ”constant de oficiul de sănătate publică local, iar centrele de carantină sunt supravegheate permanent de un serviciu de pază”.

În aceeași zi în care ministerul recunoștea evenimentul, românii părăseau deja carantina.

Despre cele 11 zile în care peste 50 de români au fost izolați într-un fost hotel din Bad Wildbad, fără hrană asigurată, fără medic și fără pază, MAE nu a precizat nimic. 

Libertatea a încercat să ia legătura cu ambasadorul României în Germania, Emil Hurezeanu, dar acesta nu a răspuns apelurilor noastre.

Alți muncitori, în carantină într-un fost azil

Unii muncitori pozitivi au fost carantinați într-un fost azil din localitatea Neuenbürg, Wildbader Str. 155. 

La adresa respectivă e și sediul unei alte firme subcontractoare a abatorului, Best Personal Service GmbH, condusă de românca Melania Bica.

În fostul azil, o clădire în formă de L, stau, în mod normal, angajații firmei  Best Personal Service.

După introducerea carantinei, o parte dintre muncitorii pozitivi au fost izolați într-o aripă a fostului azil. Angajații negativi au rămas într-o altă parte a clădirii.

La televizor se spune că sunt bine. “Ca câinii, ca șobolanii”

Și avocata Oana Krichbaum, reprezentanta unei asociații româno-germane și soția lui Gunther Krichbaum, președintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag, a dat asigurări în presă că totul e în regulă în cazul românilor care muncesc la abatorul din Birkenfeld. 

“Situația este următoarea: 300 de angajați ai acestei firme, Muller, sunt testați pozitiv și sunt transferați în trei centre diferite, în care li se asigură 24 de ore grija și asistență medicală în fiecare zi”, a spus Krichbaum pe 28 aprilie.

Muncitorii cu care a discutat Libertatea au fost extrem de revoltați de declarațiile auzite la televizor, despre condițiile lor.

“Când am văzut că spune că noi am primit asistență medicală și mâncare și noi 12 zile am stat mai rău ca câinii, ca șobolanii. Că la un câine îi dai a doua zi să mănânce, dacă ești plecat o zi și uiți. Noi nu am primit nici alea”, au spus oamenii.

Hurezeanu: “Locuiesc în oraș, în condiții decente”

Krichbaum, citată în mai multe ziare din presa română și germană în chestiune focarului de la abator, a mai spus că muncitorii stau “cei mai mulți câte patru în locuință”.

Și ambasadorul Hurezeanu a spus că angajații abatorului “locuiesc în oraș, în condiții decente”.

Suntem 8 inși în două camere, nu cum spune doamna avocată, că suntem 4 inși pe apartament.

Muncitorii cu care a discutat Libertatea:

Aurel Trincă, șef de echipă la abator, a confirmat că o parte dintre angajați locuiesc în apartamente de două camere, unde stau și câte 8 persoane.

Acesta adaugă însă că oamenii au libertatea să își caute propria cazare. Măcelarii veniți cu familiile preferă să își închirieze singuri o locuință de pe piața liberă. Dar pentru asta trebuie să plătești o garanție consistentă în avans și să ai un contract de muncă nedeterminat.

Autoritatea sanitară a orașului a identificat locuirea ca unul dintre principalii factori în răspândirea virusului.

“Noi vedem problema principală în felul în care e organizată locuirea”, au spus cei de la Gesundheitsamt Pforzheim. “Nu avem o explicație clară. Cel mai probabil, oamenii nu s-au infectat în fabrică, pentru că lucrează cu carne crudă și nivelul igienă e foarte ridicat. Dar, într-adevăr, muncitorii se intersectează la cantină, la toalete, la țigară, deci există o posibilitate să se fi răspândit virusul și așa”.

220 de euro pe pat

În general, se vorbește puțin în termeni concreți despre condițiile de viață ale muncitorilor români din străinătate. Aceste locuințe sunt închiriate de firma subcontractoare, iar apoi sunt subînchiriate muncitorilor. Ei plătesc câte 220 de euro patul.

Oamenii nu se plâng de condiții. Recunosc că și-au asumat asta când au venit la muncă. Prețurile sunt însă cu mult peste nivelul pieței, susțin ei.

8

persoane plătesc 1.760 de euro lunar pe un apartament de două camere din orașul Pforzheim.

Libertatea a văzut un astfel de apartament într-o discuție video. În camerele de 12 mp sunt câte două paturi etajate, 4 în total, din fier forjat. Apartamentul mai are o bucătărie îngustă, unde e și mașina de spălat. Apartamentul are în jur de 50 mp.

Prin comparație, un apartament de 108 mp în centrul orașului, cu trei camere și cu o terasă uriașă, costă pe piața liberă 1.200 de euro pe lună.

Firma spune că e mai scump pentru că românii nu sortează gunoiul

Aurel Trincă, șeful de echipă desemnat să vorbească cu Libertatea, explică prețurile mari prin faptul că “toate cazările pe care le-a luat firma sunt în centrul orașului, Luisenstrasse, Innenstadt. Sunt foarte scumpe acolo. În plus, nu foarte multe firme închiriază la firmele românești. Automat apare adaosul. Sunt și costurile. De exemplu, gunoiul. Nu e român care să sorteze gunoiul, din cei care stau în cazările firmei”, explică el.

S-a încercat și alte locații la marginea orașului, dar aceeași problemă, muzică, nu se sortează gunoiul, băutură, scandaluri, și automat respinși după două-trei luni.

Șeful de echipă:

În Pforzheim, erau înregistrați 4.360 de români în 2019, conform primăriei orașului. Populația totală era de 125.542.

Firmele subcontractoare, regula în industria cărnii

Între 50 și 80% dintre cei care lucrează în industria cărnii în Germania sunt angajați de firme subcontractoare. Acestea se ocupă de recrutarea personalului, transportul și cazarea angajaților. 

“E o variantă preferată de companii, pentru că le costă mai puțin și oferă mai multă flexibilitate când vine vorba de legislația muncii”, a explicat sindicalistul Piotr Mazurek într-un interviu din 2017.

Nu muncesc nemții la condiții grele. Automat acolo intervin firmele subcontractoare, care aduc oameni. Pe de altă parte, nici un abator nemțesc nu își permite să aducă un om, care la trei zile să plece. Românul nu e prea serios.

Șeful de echipă de la abator, pentru Libertatea:

Presa germană a relatat pe larg abuzurile din acest sector, folosind în repetate rânduri expresia de “sclavie modernă” cu referire la condițiile de lucru ale muncitorilor din abatoare, mulți dintre ei din Europa de Est.

După 2014, lucrurile s-au îmbunătățit într-o oarecare măsură, introducându-se o plată minimă pe oră în acest sector. În același an, 50 de companii au semnat un cod de conduită, asumându-și să ofere condiții de locuire mai bune.

Românii de la abatorul din Birkenfeld au contracte cu trei firme subcontractoare, înregistrate în Germania, dar deținute de români.

Personal pentru abatoare și lenjerie intimă

Una dintre aceste companii e CCF Gmbh, cu 250 de angajați români. Firma e înregistrată pe numele unei femei de afaceri din Cluj-Napoca, Gabriela Cristina Cîrstean. Mai mulți angajați l-au indicat însă ca patron pe afaceristul clujean Ion Neicuțescu Căpriță.

Nici Cîrstean, nici Căpriță nu au putut fi contactați de Libertatea pentru a lămuri rolul lor în cadrul firmei.

În prezent, Cîrstean și Căpriță mai sunt asociați în firma Piera SRL, care produce și comercializează lenjerie intimă și costume de baie. Cîrstean este și administratorul firmei. 

Trimis în judecată și achitat

În 2016, DNA Cluj l-a trimis în judecată pe Căpriță pentru o serie de acuzații de evaziune fiscală, cu un prejudiciu peste un milion de euro. Tribunalul Cluj l-a achitat în vara anului trecut, motivând că procurorul de caz nu a reușit să aducă probele necesare.

Potrivit DNA, “în perioada iulie 2007 – mai 2008, inculpatul Căpriță Neicuțescu Ion, în calitate de administrator al unei societăți comerciale, în mod repetat, a efectuat achiziții intracomunitare de produse din carne, iar pentru a eluda sistemul taxării inverse aplicabil taxei pe valoare adăugată, respectiv pentru a avea posibilitatea de a deduce această taxă, a creat aparența că achizițiile respective au fost realizate de la o anumită societate care, în realitate, avea comportament de tip fantomă”.

Salariul: între 9 și 12 euro pe oră

Firma CCF a fost menționată în presă în 2013, într-o investigație realizată de AFP. Un măcelar a povestit atunci cum firma subcontractoare la care era angajat a dat faliment, iar angajații au avut la dispoziție 24 de ore ca să semneze contractul cu firmele noi care i-au luat locul celei falimentare: CCF și Salamandra Plus SRL. 

Ambele erau administrate de Gabriela Cristina Cîrstean. Deși au rămas la același abator, făcând aceeași muncă, salariile oamenilor au scăzut de la 1.600 la 1.200 euro pe lună, doar prin schimbarea firmelor subcontractoare, se menționează în articol.

Angajații firmei cu care a discutat Libertatea au spus că în prezent se câștigă între 9 și 12 euro pe oră, în funcție de experiență. 

“În fasonare, tranșare, se lucrează minimum 150, 160 ore, maximum 205, 210. O dată pe an să prinzi o lună așa bună (cu peste 200 ore, n.r.)”, a spus șeful de echipă Aurel Trincă.

Începând cu 1 ianuarie 2020, salariul minim brut în Germania e 9,35 de euro pe oră.

“Se lucra igienic, dar eram prost plătiți”

Altă firmă subcontractoare e Best Personal Service GmbH, condusă de sibianca Nicoleta Melania Bica.

Inițial, recruta oameni, alături de Bica Cosmin, printr-o firmă românească, CRIANA PREST SRL. În 2014, cei doi au pus baza companiei din Germania.

Un fost angajat al firmei, care a lucrat în 2018 și 2019 la departamentul de etichetare și ambalare, a povestit pentru Libertatea că primea 9,19 euro brut pe oră anul trecut, din care plătea impozit și cazare. 9,19 era valoarea salariului minim brut pe oră în 2019. 

Ajungeai la un salariu (net, n.r.) de 1.150 de euro cu 200 de ore lucrate.

Fost angajat al firmei:

Un alt fost angajat a spus pentru Libertatea că în 2014, când a lucrat el, se câștiga și mai puțin. Contractele de muncă erau încheiate în România, pe salariul minim, dar se lucra în Germania prin detașare. Pe contractul lui, apare suma de 850 de lei brut lunar.

“Se lucra igienic atunci, cu mănuși și mască. Eram foarte prost plătiți, aia e drept. În 2014, luam 4,5 euro pe oră. Banii din țară (salariul minim, n.r.)
nu-i vedea nimeni”.

“200 de ore pe lună când făceam eram odihniți”

Un al treilea fost angajat, care a lucrat mai întâi la CRIANA PREST SRL, apoi la Best Personal Service, a spus că a început cu 4,5 euro pe oră, dar salariul a mai crescut în timp.

“Când erau luni bune, cam 1.100, 1.200. Când erau luni mai puțin bune, 800, 900 de euro”, a spus bărbatul.

Munca era grea, pentru că lucram în frig și se lucra mult. Multe suplimentare. (…) Păi, depinde, dar ca să înțelegi, 200 de ore pe lună când făceam eram odihniți.

Fost angajat:

“Acum am auzit că nu se mai lucrează așa mult”, adaugă fostul angajat.

Bărbatul spune că între timp și-a adus familia acolo și și-a găsit un alt loc de muncă, în alt domeniu. Salariul e aproape dublu.

“Mi-am luat inima în dinți și am căutat altceva de lucru. Tot prin firmă de intermediere, dar nemțească. Mi-a ajuns frigul”.

Patronul mezelurilor din Arad

Cea de-a treia firmă subcontractoare a abatorului cu patroni români e TL-Lazar GmbH, înregistrată în Germania și administrată de Teofil-Valentin Lazăr și Leontin-Ciprian Lazăr, fiii milionarului arădean Viorel Lazăr, numit în presa locală “patronul mezelurilor din Arad”.

Anul trecut, în aprilie, Viorel Lazăr, administratorul societăţii Lazăr & Sohne (Lazăr și Fiii, n.r.) a fost condamnat la patru ani de închisoare de către Tribunalul Arad pentru evaziune fiscală în formă continuată. Instanța i-a mai cerut plata unor despăgubiri civile de peste 26 de milioane de lei.

Câteva luni mai târziu, Curtea de Apel Timișoara l-a achitat “pe inculpatul Lazăr Viorel sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată”.

Citeşte şi:

Misterul decesului 540. O femeie de 31 de ani din Mehedinţi a fost pusă de DSP pe lista deceselor de COVID-19, deși pe certificatul constatator scrie “pneumonie lobară”

Ce fac companiile aeriene ca să nu ramburseze banii. Dau vouchere valorice, dar cine poate anticipa cât va costa zborul pe aceeași destinație peste câteva luni?

Planeta se reface | Animalele apar în orașe. Imagini cu delfini în apele Bosforului, lei de mare în Argentina și mistreți în Haifa

Bill Gates, reacție dură după ce a fost acuzat că știa de coronavirus : „Am făcut o ...
GSP.RO
Bill Gates, reacție dură după ce a fost acuzat că știa de coronavirus : „Am făcut o ...
Horoscop 27 mai 2020. Peștii au o relație bună cu cei din apropierea lor
HOROSCOP
Horoscop 27 mai 2020. Peștii au o relație bună cu cei din apropierea lor