Vișina este un sat lipovenesc care numără mai puțin de 1.000 de locuitori, aflat la vreo 60 de kilometri de Tulcea, lângă lacul Golovița. De pe șoseaua principală, un indicator te îndrumă direct pe strada Crinului, la casa cu gard verde și o bancă din lemn vopsită în roșu, galben și albastru.

“Mi-a plăcut să strâng lucruri vechi”

Aici locuiește Paraschiva Constantin. În 2006, la un an după ce a ieșit la pensie, și-a transformat locuința într-un mic muzeu de artă tradițională. Astfel, holul lung de la intrare și o cameră au devenit încăperi ce adăpostesc costume tradiționale, scoarțe și foarte multe obiecte vechi.

Paraschiva Constantin are 73 de ani și încă țese la război. Foto: Vlad Chirea
Paraschiva Constantin are 73 de ani și încă țese la război. Foto: Vlad Chirea

“Ce vedeți aici sunt toate lucrate de mine”, spune cu mândrie femeia, arătând către fustele și iile de pe pereți.

Pe dreapta sunt agățate șervete colorate, cu modele florale, păpuși îmbrăcate în costume populare românești, rochii și broboade bulgărești, iar pe stânga, de-a lungul coridorului, pe mesele din lemn vopsite în albastrul specific rușilor lipoveni, au fost așezate atent bijuterii, bancnote de pe vremea comunismului și două mașini de cusut germane. Pe una dintre mesele acoperite cu milieuri este un aparat de radio cu butoane rotunde și ramă maro.

Ad placeholder
De 4 ani a avut nevoie DNA ca să-l trimită în instanță a doua oară pe Secureanu
Recomandări
De 4 ani a avut nevoie DNA ca să-l trimită în instanță a doua oară pe Secureanu
Holul lung al casei și încă o cameră adăpostesc costume populare și obiecte vechi de un secol. Foto: Vlad Chirea
Holul lung al casei și încă o cameră adăpostesc costume populare și obiecte vechi de un secol. Foto: Vlad Chirea

Radioul ăsta încă funcționează, deși are mulți ani. Mi-a plăcut să strâng lucruri vechi, pe care alții le aruncau. Nu au știut să le păstreze și voiau să le arunce.

Paraschiva Constantin, pensionară

Războiul din 1942

În capătul holului, un loc de cinste îl ocupă războiul de țesut. La el lucrează de când avea 12 ani, un obicei învățat de la mama sa. Are 78 de ani, “mai bătrân decât mine”, și l-a moștenit de la un unchi. La fel și cicârâcul, unealta la care se pune firul pe țeava pentru război.

„Înveți întâi la preșuri, nu poți intra direct pe pânză la război”, spune Paraschiva. Foto: Vlad Chirea
“Înveți întâi la preșuri, nu poți intra direct pe pânză la război”, spune Paraschiva. Foto: Vlad Chirea

“Tot timpul sunt cu războiul. Numai când sunt plecată, războiul stă, mă așteaptă”, râde femeia.

Pe vremuri, orice fată trebuia să știe să țeasă, iar părinții o învățau de când era mică să lucreze. Tinerele își făceau singure lăzile cu zestre, pe care le aveau pregătite când se apropia vârsta măritișului. Cu cât covoarele și hainele erau mai multe și mai colorate, cu atât satul știa că fata este mai harnică.

Ad placeholder
CCR a respins obiecția Guvernului Orban și a decis că legea care măreşte pedepsele prădătorilor sexuali este constituțională!
Recomandări
CCR a respins obiecția Guvernului Orban și a decis că legea care măreşte pedepsele prădătorilor sexuali este constituțională!
O mașină de cusut germană. Foto: Vlad Chirea
O mașină de cusut germană. Foto: Vlad Chirea

“Am țesut la lampă, puneam lămpile una într-o parte și una într-o parte, pe scaune, și țeseam la război și seara. Și zestrea mea mi-am făcut-o toată cu lampa”, povestește Paraschiva.

Până pandemia a lovit România, inclusiv localitățile din Delta Dunării, obișnuia să meargă la toate târgurile din comună, ba chiar și prin comunele de lângă. Nu pleca niciodată la târg fără fața de masă pe care a cusut-o când avea 14 ani și care a făcut parte din lada sa de zestre.

“Prima dată înveți la preșuri”

Țesutul la război nu este ușor, subliniază femeia. Trebuie să știi să instalezi urzeala, trebuie să cunoști lungimea firelor și lățimea țesăturii.

Unul dintre prosoapele țesute de Paraschiva la război. Foto: Vlad Chirea
Unul dintre prosoapele țesute de Paraschiva la război. Foto: Vlad Chirea

Pregătirea pentru țesut la război este un proces foarte complicat. Întâi se fac firele de urzeală. Ele se montează pe război, pe sulul din spate, apoi se pun fușteii în rost, ca firele să nu se încurce. Urmează năvăditul, prin care se obține modelul de țesătură: firele de urzeală se trec prin corleții ițelor și prin spată. Ițele pot fi două, patru sau mai multe și sunt niște cadre de lemn pe care sunt prinse sfori paralele – corleții. Ițele sunt legate, la rândul lor, de pedale.

Ad placeholder
Nicușor Dan taie din cheltuieli: fără stimulente financiare pentru donatorii de sânge și plasmă și fără târguri de sărbători cu bani de la primărie
Recomandări
Nicușor Dan taie din cheltuieli: fără stimulente financiare pentru donatorii de sânge și plasmă și fără târguri de sărbători cu bani de la primărie

Firele de bătătură, adică cele pentru țesere, se pun pe niște tuburi numite țevi. Țevile se fac la cicârâc, un fel de mașinărie de lemn cu o roată cu care se desfășoară ața de pe vârtelniță. O astfel de țeavă se introduce apoi în suveică, un mic obiect de lemn care trece firul de bătătură printre firele de urzeală.

Țevile care se introduc în suveică se fac la cicârâc. Foto: Vlad Chirea
Țevile care se introduc în suveică se fac la cicârâc. Foto: Vlad Chirea

“Prima dată înveți la preșuri, nu poți să intri direct la pânză sau la cuverturi. La preșuri e altfel, s-a stricat ceva, se repară. Dacă pun pe cineva acum să țeasă la război prosoape, îmi strică tot. Ba strânge marginea, ba rupe fire. Nu se poate”, spune ea pe un ton categoric.

Ad placeholder

“Le-am zis să vină cu caietul să le spun despre spete și ițe”

Pentru țesut se foloseau inul, cânepa și lâna, pe care femeile le colorau cu plante sau coji de nucă. Acum e mai ușor, ghemele colorate se găsesc direct în comerț.

Dar țesutul la război necesită multă muncă și răbdare și mult timp, iar tinerii nu mai sunt dispuși să învețe.

Încăperea cu ii, covoare și fote populare făcute de Paraschiva Constantin. Foto: Vlad Chirea
Încăperea cu ii, covoare și fote populare făcute de Paraschiva Constantin. Foto: Vlad Chirea

“Dacă nu mai învață de acum, se pierde tradiția. Dacă nu are cine să învețe, se pierde. Eu țes de 60 de ani, dar cât o să mai pot? Dacă nu stă nimeni să vină să-i arăt… Le-am spus: luați un caiet și eu vă explic la toate câte fire, cât să urziți, jorbițele, spetele, tot. Trebuie să le scrii, dacă nu le scrii, n-ai să știi”, explică Paraschiva.

Ad placeholder

Țesutul la război e unul dintre meșteșugurile tradiționale pe cale de dispariție.

Costume populare bulgărești. Foto: Vlad Chirea
Costume populare bulgărești. Foto: Vlad Chirea

Scoarțele sau țesăturile de perete făcute la război erau folosite pentru decorarea pereților interiori ai caselor sau la diverse ceremonii, expoziții și nu lipseau din zestrea miresei.

Acum, sunt considerate opere de artă, iar în 2016, scoarțele produse de meșteșugarii din România și Republica Moldova au intrat în patrimoniul UNESCO.

Cele mai vechi obiecte din casă au peste 100 de ani

O astfel de scoarță are și Paraschiva Constantin. A primit-o ca donație pentru muzeu de la un fost profesor de sport. Cuvertura este făcută de mama acestuia și are peste 100 de ani. Este unul dintre cele mai vechi obiecte din casă.

Cea mai veche ie din muzeu are peste 100 de ani. Foto: Vlad Chirea
Cea mai veche ie din muzeu are peste 100 de ani. Foto: Vlad Chirea

De aceeași vârstă este și o ie cu mâneci dantelate și paiete mici, negre și aurii.

Ad placeholder

“Este ia cea mai veche. E de la o bătrână. Când a murit, i-a dat ia fetei mele. Și fata mea avea 8 ani atunci. Când s-a făcut mare, la școală, s-a îmbrăcat cu ea. Eu i-am pus paiete. Are 100 și ceva de ani și nu o dau. Mulți au vrut să o cumpere, dar eu nu o dau”, spune bătrâna.

Cel mai prețios obiect: un scaun

Vizitatorii muzeului mai pot vedea fote populare, unelte din lemn care se foloseau la tâmplărie sau fiare de călcat care se încălzeau cu coceni arși.

Pentru Paraschiva, cel mai prețios obiect din casă, pe lângă război, este un scaun din lemn făcut de tatăl său, care a fost tâmplar.

Pentru Paraschiva, cel mai drag obiect din casă, pe lângă război, este un scaun făcut de tatăl ei (cel albastru). Foto: Vlad Chirea
Pentru Paraschiva, cel mai drag obiect din casă, pe lângă război, este un scaun făcut de tatăl ei (cel albastru). Foto: Vlad Chirea

“Când trăia bunicul, le-a zis fiilor lui să-și facă fiecare scaunul lor. Bunicul era tâmplar, tata a fost și el tâmplar. După ce a murit tata, fratele mai mic a zis hai, ca să nu ne supărăm pe ce împărțim de la tata, tragem bilețe. Și la mine au picat dulapul și scaunul făcute de tata. Așa m-am bucurat, că mie îmi plăcea să strâng lucruri de la părinți”, povestește femeia.

Ad placeholder

Pentru că sunt foarte vechi, Paraschiva le-a recondiționat, le-a vopsit albastru și le-a pus într-una dintre camerele casei, care a aparținut fetei ei mai mici.

Se promovează pe Facebook

Bătrâna locuiește singură în casa mare, după ce copiii i-au plecat toți în străinătate, iar soțul i-a murit în 2010. Mai schimbă o vorbă cu vecinii, dar mai mult cu turiștii care îi trec pragul. Muzeul nu a mers așa bine în primii câțiva ani, dar din vorbă în vorbă, a devenit o atracție pentru străinii dornici să cunoască tradițiile românești. A primit în casa-muzeu turiști din Germania, Italia, Danemarca, Elveția și nici unul nu a plecat cu mâna goală.

Ad placeholder
Un prosop țesut la război. Foto: Vlad Chirea
Un prosop țesut la război. Foto: Vlad Chirea

“Au cumpărat preșuri, costume și prosoape, au spus că vor să aibă amintire”, povestește Paraschiva Constantin.

De câțiva ani are și pagină de Facebook, unde își promovează muzeul, pune fotografii cu ea îmbrăcată în costum popular, cu ii, botoși tricotați și cu borcanele de murături pe care le pregătește pentru iarnă.

Fiare de călcat vechi, care se încălzeau prin arderea unor coceni. Foto: Vlad Chirea
Fiare de călcat vechi, care se încălzeau prin arderea unor coceni. Foto: Vlad Chirea

Casa-muzeu din Vişina, Jurilovca, este vizitată anual de turişti, în special străini, care pleacă cu o amintire tradițională. Paraschiva Constantin nu cere taxă de intrare în muzeu, dar are pentru fiecare vizitator un zâmbet şi o poveste.

Singurul ei regret este că nimeni își mai dorește să învețe arta țesutului la război, iar acest obicei va dispărea odată cu ea și cu puținii meșteșugari bătrâni care au mai rămas.

muzeul constantin paraschiva_vlad chireaIcon photoVEZI  GALERIA  FOTOPOZA 1 / 23
De ce teribilii criminali Yakuza sunt jupuiți de piele când mor » Care e testul incredibil de admitere și de ce se taie degetul mic
PARTENERI - GSP.RO
De ce teribilii criminali Yakuza sunt jupuiți de piele când mor » Care e testul incredibil de admitere și de ce se taie degetul mic
Drama lui Clotilde Armand. Copilul ei a murit în somn: ”Nici nu știam că se poate întâmpla acest lucru”
PARTENERI - PLAYTECH
Drama lui Clotilde Armand. Copilul ei a murit în somn: ”Nici nu știam că se poate întâmpla acest lucru”
Horoscop 1 octombrie 2020. Gemenii caută soluții pentru a se putea apropia de anumite persoane
HOROSCOP
Horoscop 1 octombrie 2020. Gemenii caută soluții pentru a se putea apropia de anumite persoane
Profesoara universitară Ionela Băluță, despre interzicerea studiilor de gen în școală: „Discuțiile despre diversitatea de gen ar trebui să înceapă de la grădiniță”
Scoala9.ro
Profesoara universitară Ionela Băluță, despre interzicerea studiilor de gen în școală: „Discuțiile despre diversitatea de gen ar trebui să înceapă de la grădiniță”
ŞOC! O femeie l-a obligat pe instructorul de fitness să întreţină relaţii sexuale cu ea! Reacţia bărbatului a lăsat-o mască
Telekomsport
ŞOC! O femeie l-a obligat pe instructorul de fitness să întreţină relaţii sexuale cu ea! Reacţia bărbatului a lăsat-o mască