Noaptea trădătorilor

Trăim într-o ţară fragmentată, divizată. Vorba unui fost prieten de-al meu: un ochi plânge, altul râde. O dihotomie teribilă, un contrast uluitor în sânul aceluiaşi popor, aceluiaşi organism. Un război civil în cadrul aceluiaşi popor. Un nefiresc război româno-român. Un cancer. Noul preşedinte al României are datoria nu doar morală, ci şi constituţională de a scoate ţara din criză. Ca şef al statului are obligaţia de a conduce acest popor obidit spre bunăstare. Şi să reuşească să fie un preşedinte al tuturor cetăţenilor, un “părinte al naţiunii”.

Noaptea alegerilor a fost unică. O noapte a “cuţitelor lungi”. Va intra fără greş în istorie. La ora 21.00, liota de impostori şi fripturişti luase calea spre sediul PSD. Aglomeraţie, pupături, promisiuni. Pe la ora 2.00, în miez de noapte, atunci când borfaşii îşi ascut cuţitele la lumina lunii, gloata de profitori s-a mutat spre sediul PD-L. În ce ţară fabuloasă trăim! Unică! Te culci cu un preşedinte şi te trezeşti cu altul. E greu să vorbeşti de caracter, de onoare într-o ţară în care învârteala, şmecheria au ajuns un sport naţional, o celulă din ADN-ul naţional.

Pentru cei care se bucură, toată stima mea. Eu îi încurajez pe cei care sunt supăraţi. “Înfrânt nu eşti atunci când sângeri/nici ochii când în lacrimi ţi-s./Adevăratele înfrângeri/sunt renunţările la vis”, spunea Radu Gyr, publicat prima oară de regretatul Zahu Pană în volumul canadian “Cu acul pe săpun”. Hai să fim un popor! Avem de muncă! Să lăsăm cearta!

Urmărește-ne pe Google News