Nostalgia cenzurii

Probabil ca, daca emisiunea ar fi fost inregistrata, la montaj s-ar fi renuntat la respectivele asertiuni, care vizeaza poate cel mai important lucru castigat in decembrie ’89: libertatea de exprimare. Implicit libertatea presei. si continutul si tonul cu care au fost rostite ideile de mai sus marturisesc un anume regret dupa vremuri cand nu erau decat cateva ziare. intr-adevar, dincolo de orice culoare vor fi avut guvernarile postdecembriste, grija si nesomnul lor nu au fost legate atat de prostul management de care se faceau vinovate, de criza economica din care nu mai iese tara, ci de faptul ca o presa numeroasa, diversa si din ce in ce mai profesionista le arata cu degetul gafele sau chiar abuzurile. Iar populatia, adica electoratul, afla astfel ca poate s-a inselat cand a ales. in asta consta, de fapt, „angoasele” invocate cu, parca, nostalgia unei cenzuri care nu mai poate fi impusa direct. Cel mult pe ocolite. Cu atat mai insidios, mai parsiv.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE