O femeie s-a mutat în cea mai „sigură” țară, dar a fugit după 7 luni dintr-un motiv surprinzător
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Să lași totul în urmă pentru a te muta în cea mai pașnică țară de pe glob sună ca un scenariu ideal de viață. Pentru Hannah Hamar, o creatoare de conținut și medic veterinar din Australia, mutarea în Islanda a fost o șansă de a-și explora rădăcinile materne. Totuși, după doar șapte luni, tânăra și-a făcut din nou bagajele, învinsă de o serie de provocări neașteptate, relatează The Mirror.
Cuprins:
Deși Islanda domină detașat Indicele Global al Păcii (Global Peace Index) din 2008 încoace, realitatea de zi cu zi a unui expat poate fi departe de idila statisticilor.
Un nou început, bazat pe legături de familie
Decizia de a renunța la locul de muncă și la viața din Australia a fost impulsionată de dorința de a cunoaște țara natală a mamei sale.
Cum Islanda are o populație de doar aproximativ 300.000 de locuitori, rețeaua de cunoștințe a familiei a ajutat-o pe Hannah să își securizeze un loc de muncă încă dinainte de a ateriza.
Ea face parte dintr-un val tot mai mare de străini care aleg această destinație: conform datelor Statistics Iceland pentru 2025, în țară locuiesc aproape 74.000 de imigranți, reprezentând 18,9% din populație.
Deși a avut experiențe memorabile, precum drumețiile pe vulcani activi, factorii de stres au ajuns rapid să cântărească mai greu.
Principalul motiv al plecării
Iernile islandeze, renumite pentru lipsa acută a luminii naturale, au avut un impact devastator asupra sănătății ei mintale și fizice.
Dereglarea ritmului circadian a fost factorul decisiv care a determinat-o să cumpere biletul de întoarcere.
Fără o rețea solidă de prieteni sau familia aproape, gestionarea oboselii cronice și găsirea optimismului în plin întuneric au devenit o povară psihologică mult prea mare.
„Nu dormeam, mă chinuiam să ajung la serviciu. Cred că am început să-mi pierd puțin stăpânirea de sine”, a mărturisit tânăra pe canalul ei de YouTube.
Vremea extremă și „răceala” localnicilor
Dincolo de lipsa soarelui, Hannah s-a lovit de alte trei mari șocuri culturale și de mediu. Siguranța socială a Islandei contrastează puternic cu pericolele naturii.
Tânăra a povestit cum a trebuit să navigheze prin multiple alerte meteorologice de cod portocaliu și roșu, amintindu-și un zbor intern pe timp de furtună drept „cea mai terifiantă experiență” din viața ei.
Comparativ cu atitudinea deschisă a australienilor, islandezii i s-au părut mult mai greu de abordat.
Deși îi consideră oameni extraordinari odată ce le câștigi încrederea („oameni de bază”), Hannah a resimțit bariera lingvistică și lipsa interacțiunilor spontane pe stradă ca pe un șoc cultural puternic.
Prețuri exorbitante și o cultură atipică a întâlnirilor
Viața de zi cu zi i-a adus și provocări financiare și relaționale. Costul alimentelor a obligat-o să renunțe la fructe și legume proaspete, prețurile fiind uneori și de trei ori mai mari decât în Australia.
Pentru a se încadra în buget, a fost nevoită să supraviețuiască cu alimente procesate și carne ieftină. Ieșitul la restaurant era practic imposibil fără un buget considerabil.
În plus, lumea întâlnirilor romantice s-a dovedit a fi complet pe dos față de așteptările ei.
În Islanda, tânăra a descoperit că norma este adesea o aventură de o noapte („hookup culture”), urmată abia ulterior de întâlniri formale, dacă există compatibilitate - o abordare contrastantă cu pașii tradiționali de cunoaștere din Australia.
