Opinia zilei | Despre țigani

Manifestaţiile antiţigăneşti din mai toată Bulgaria – desigur, reprobabile pentru violenţa lor, care poate căpăta accente de pogrom – demonstrează ce curs primejdios poate lua ignorarea unei probleme sensibile, dar reale. După incidentele de vineri seara, când, răzbunând asasinarea unui tânăr, grupuri de majoritari furioşi au dat foc palatului unui “ţar” ţigan, autorităţile au încercat să bagatelizeze evenimentele, taxându- le iniţial drept un “conflict între persoane”. Când, de fapt, era un conflict între etnii, care a degenerat şi a cuprins numeroase localităţi, determinând convocarea urgentă a Consiliului de siguranţă naţională bulgar. Incidente grave au avut loc şi în Slovacia, ba şi în Ungaria, iar în ţările occidentale sunt reacţii de masă şi guvernamentale vehemente faţă de comportamentul unor imigranţi din rândul etniei (furtişaguri, tâlhării, agresiuni, aşa-numitele “infracţiuni la vedere”), cu impact asupra ţărilor din care provin.
Are dreptate Mădălin Voicu, am mai spus-o, când afirmă că infracţiunea nu are etnie şi că a insista asupra găinăriilor, a cerşetoriei agresive şi a potlogăriilor ţiganilor e nedrept, de vreme ce infractori de alte etnii, inclusiv majoritarii, devalizează bănci şi jefuiesc Bugetul. El ignoră, şi nu din naivitate sau din necunoaştere, că infracţiunile rromilor (multe, neînregistrate sau tratate juridic ca simple contravenţii) au rapid ecou public, au victime individuale, care le resimt, ele, familiile şi cunoscuţii lor, direct şi dur. De aici, reacţia publică mai vehementă, reacţie care nu are nimic comun cu discriminarea parşiv invocată adesea de liderii etniei, deşi aceasta, slavă Domnului, în România – e stupidă disputa lingvistică – este “discriminată” pozitiv (locuri rezervate în şcoli şi facultăţi, ajutoare sociale, funcţii în autorităţile statului, ba chiar şi înalte demnităţi). Dincolo de substanţialele fonduri europene şi bugetare destinate structurilor şi ONG-urilor rrome şi cheltuite nu se ştie pe ce.
Majoritatea ţiganilor trăieşte prost, ca şi cetăţenii din celelalte etnii, inclusiv majoritarii. Principala problemă a ţiganilor e însă păstrarea, prin tradiţie, a unei pături subţiri, şmechere şi bogate, bulibaşele care plesnesc de bogăţii adunate pe spinarea supuşilor care muncesc, fură sau şmenuiesc spre a-şi plăti tributul (vezi pagodele şi kilogramele de aur etalate de “regi” şi “împăraţi”), pătură peste care s-a suprapus o alta, bine şcolită, care ştie să ţină discursuri despre “drepturile omului”, fără a-şi integra social coetnicii şi a ţine seama şi de scânteile primejdioase provocate de comportamentul multora dintre ei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro