În Regalia trăiau cândva patru prinţese: Violeta, Mac-Roşu, Lalea şi Clopoţel. În fiecare an, de ziua lor de naştere, avea loc o petrecere, iar palatul era împodobit, chiar de prinţese, cu flori din Pădurea Fermecată.
Odată, aflându-se la cules de flori, fetele găsiră un ponei, care scâncea, trist. Spre mirarea lor, acesta prinse să vorbească:
– Mă cheamă Bijù şi sunt inorog.
– Dar arăţi ca un ponei, zise Lalea.
– Noi, inorogii, purtăm la gât un ametist, un rubin, un safir şi un smarald, spuse el. Dacă le pierdem, nu mai avem puteri magice. Zburam cu părinţii mei, când a izbucnit o furtună. Mi-am pierdut nestematele şi m-am rătăcit. Iar acum nu mă pot întoarce acasă!
– Vino cu noi, zise Mac-Roşu, trebuie să mănânci şi să te odihneşti.
La palat, bucătarul îi spuse prinţesei:
– Am fost să culeg fructe şi am găsit un ametist! O să împodobesc tortul cu el!
– Piatra aceasta e a unui prieten, zise Mac-Roşu. Trebuie să i-o înapoiez!
Bijù îi mulţumi, apoi adăugă trist:
-Dar ar trebui să găsesc toate nestematele…
Şi, cum din sala de bal se auzea muzica, Lalea propuse:
-Să mergem acolo! Poate te mai înveseleşti.
Balerinele tocmai admirau un smarald.
– Este al lui Bijù! strigă Lalea. Are mare nevoie de el!
– Poate găsim şi celelalte două pietre, zise Clopoţel. Să mai căutăm!
Pe scări, se ciocniră de croitoreasă.
– Fetelor, uitaţi ce safir am găsit pentru rochia lui Clopoţel!
– Bijù, e safirul tău!, exclamară prinţesele.
În sala tronului îi găsiră pe rege şi pe regină.
– Aţi uitat să împodobiţi palatul, zise regele.
Florile! Prinţesele uitaseră cu totul de ele!
– Nu-i nimic, spuse regina, am găsit eu un rubin, care va arăta grozav în mijlocul mesei.
– Rubinul meu, râse Bijù.
Şi poneiul se preschimbă brusc într-un inorog alb, cu aripi şi corn de mărgăritar!
– Mulţumesc!, zise el. Trebuie să vă răsplătesc bunătatea.
Şi, deodată, palatul se umplu de flori uimitoare.
Îl poftiră şi pe Bijù la petrecere, cu familia sa.
În acel an, la bal, prinţesele veniră în zbor, călare pe inorogi!