capului. imi lua destul timp pana il impleteam, dar acum reusesc in doar zece minute sa-l aranjez. Nu am pus niciodata chimicale pe el. L-am spalat doar cu apa de ploaie, pe care o strang in bidoane, sau cu zapada, pe care o adun din fata blocului, in saci din plastic. Mai vine cate un vecin si ma intreaba ce fac cu zapada, dar eu prefer sa spun o gluma decat sa-i spun ca imi trebuie la spalat parul. Folosesc numai sapun de casa, iar spalatul propriu-zis imi ia o zi intreaga, cu uscat cu tot. Deci, o data la trei saptamani, blochez o zi intreaga pentru par. Am fost foarte mandra de el si nu mi-a pasat ce zice lumea. Cand eram mai tanara, ajunsese mai lung decat mine, puteam sa il pun sub talpi, iar eu am 1,56 metri inaltime. Foarte rar, numai cand observam ca se tocau varfurile, mai taiam din ele ca sa se regenereze, dar de tuns nu m-am tuns niciodata”, povesteste tanti Lola.
Ea spune ca isi spala pletele in cadita, „ca pe rufe”. Apoi il rasuceste cu dexteritate si il aranjeaza in varful capului. Din pricina grosimii cozilor, in tinerete nu trecea un om pe langa ea sa nu intrebe daca nu o doare capul de atata greutate. Tanti Lola a glumit mereu pe seama celor care cascau gura la podoaba ei si nu a pierdut nici o ocazie sa se fotografieze „imbracata” cu pletele.