Părintele Balaban a deschis cu fonduri europene prima pensiune din Dăeni, Tulcea: „Am crezut în visul ăsta când nimeni nu credea!”

Cuprins:

La sfat cu bătrânele satului

Chiar așa se și recomanda părintele Balaban, în prima discuție cu Libertatea: „sunt un fel de popa Tanda”. Trimitere la personajul lui Slavici care și-a educat enoriașii prin puterea exemplului propriu.

Dacă îl văd pe preotul satului cu sapa în mână, legând fierul, turnând beton, meșterind prin curtea bisericii, oamenii iau aminte și pun osul la treabă, în gospodăriile lor. Sau se lasă convinși să ajute la proiectele parohiei.

Întâi, lângă Biserica Sf. Cuvioasa Paraschiva, a apărut o sală de mese și o bucătărie, apoi un adăpost, cu cameră de dormit, baie și living, pentru mame și copii în situații disperate.

La Dăeni, cu tot peisajul pitoresc, oamenii trăiesc greu, muncind cu ziua, iar pe lângă sărăcie, bântuie ca o molimă și alcoolismul. Primele prietenii pe care le-a legat preotul Balaban aici a fost cu bătrânele satului. Încet, încet, acestea și-au reluat obiceiul de a merge săptămânal la biserică. Apoi s-au învățat, dându-și coate, ca școlărițele, să-l aibă pe preotul cel tânăr lângă ele, pe băncuța de la poartă, și să le asculte poveștile.

Tot iscodiți de preot, bătrânii au constatat că au în poduri, beciuri și hambare tot felul de hârburi – războaie de țesut, icoane vechi de lemn, vârtelnițe, râșnițe, fiare de călcat cu cărbuni, fotografii, odăjdii. Părintele Balaban le-a adunat și le-a depozitat în sala de mese a bisericii, cu gândul că va face un muzeu.

„E proiectul care merge cel mai bine”

Colinde, cântece vechi, într-o română stranie, hore și pricesne au fost, de asemenea, culese de la oamenii în vârstă din Dăeni. O monografie a comunei, compusă de preotul cel nou, după cercetări lungi în arhivele naționale, a fost tipărită și împărțită oamenilor. Dăeniul se reinventa. Dar, la fel ca pentru popa Tanda, pentru părintele Balaban proiectul cel mai important îl reprezintă comunitatea. Spiritul ei, prăfuit, demoralizat și lipsit de încredere în forțele proprii.

Așa că, în orice ar întreprinde în Dăeni, preotul de 36 de ani încearcă să-i implice și pe săteni. La Pensiunea „Casa de la Dunăre”, au lucrat tineri din comună, coordonați de Costel, un meșter revenit la vatră după ani mulți la muncă în Italia. Pensiunea a fost un vis în care, mărturisește părintele Balaban, doar el a crezut. „Nimeni, nici familia nu credea. Totuși, e proiectul care merge cel mai bine. Și abia i-am dat drumul”.

Afisul cu proiectul de infiintare a pensiunii Daeni din fonduri europene — Afișul proiectului de înfiintare a pensiunii Daeni cu fonduri europene

Primele opt locuri de cazare

Este prima facilitate de cazare din Dăeni – opt locuri, deocamdată, dar există planuri pentru încă opt locuri, la mansardă. E un proiect pe fonduri europene.

„Nu știam că există linia asta de finanțare. Am aflat întâmplător, de la cineva. Cum mai rămăseseră niște bănuți, am depus. Am explicat viziunea mea. Am primit aprobare”,povestește preotul. Adaugă că nu e chiar ușor să accesezi fonduri UE: dosarul depus are în jur de 600 de pagini. A fost nevoie de multă râvnă, răbdare și nopți nedormite. „Dar dacă tu nu crezi în visele tale, atunci cine? Iar eu, cam tot ce mi-am pus în gând, am reușit”.

Parintele Balaban in fata pensiunii din Daeni, Tulcea — Parintele Balaban și-a văzut visul împlinit, Pensiunea „Casa de la Dunăre”

În termen de agroturism, Dăeniul, cu ai lui 1.800 de locuitori, ar avea ce să le arate vizitatorilor. În primul rând, malul Dunării, cu păduri de plop și răchită. Apoi iazul din cariera de piatră, unde e o liniște „ca-n rai”. „Îi ducem pe turiști la plimbări cu barca. Am un vecin care are barcă. Cei care vin aici pot să pescuiască, să se scalde sau să stea pe mal, să se relaxeze. Oi, Dunăre, pădure – peisajul mioritic e la noi”.

Parintele Balaban pe malul Dunarii — Malul Dunării, cu păduri de plop și răchită, una din atracțiile locului, spune Părintele Balaban

Saună, ciubăr și grătar

Pensiunea deschisă de părintele Balaban are un ciubăr, pentru băi fierbinți, un grătar de piatră și o saună. „Am amenajat-o împreună cu doi tineri, Iulică și Ali. Îi știu de când am venit aici, erau mici, de 10, 11 ani. Și am zis: nu suntem noi în stare să facem o saună? Hai s-o facem! Și am făcut-o”.

Pentru copii, casa are un loc de joacă, dotat cu trambulină și tobogan. În grădină, preotul se gândește să înființeze o mică fermă, cu animale domestice, care să poată fi mângâiate de cei mici. „Măgăruși, căluți, căprițe”.

În interior, pensiunea începe cu un living, în care se află și masa lungă, cu scaune înalte. Canapele, băi cu hidromasaj, dormitoare și o bucătărie unde stăpână este Gabriela.

Despre Gabriela Filip ați aflat prima oară în Libertatea după ce tânăra și soțul ei Ionuț s-au întors în țară, din Spania, să rezolve o urgență de familie. Frații și surorile lui Ionuț rămăseseră și fără adăpost, și fără mama care îi părăsise. Cu ajutorul părintelui Balaban, Ionuț a cumpărat o casă bătrânească în Dăeni. Și-a găsit de lucru la șantierul naval din Tulcea. Și a ajuns, peste noapte, tată de familie cu cinci copii. Povestea emoționantă a soților Filip a fost spusă și în emisiunea ProTV Visuri la cheie.

Parintele Balaban merge pe aleea din curtea pensiunii Daeni

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 11

Bucătăreasa antrenată în Spania

Acum Gabriela e bucuroasă că poate să-și folosească experiența acumulată în restaurantele din Spania. Femeia ajuta, când și când, la bucătăria cantinei de lângă biserică. „Părintele mi-a zis să lucrez la pensiune. I-am arătat ce pot face. El credea că doar așa, știu să gătesc cum se gătește acasă. Când a văzut ce iese din cuptor, a rămas cu gura căscată”, se amuză Gabriela.

Bucatareasa de la pensiunea Daeni tine in maini un platou cu peste prajit, mamaliga si cartofi prajiti — Bucătăreasa pensiunii, Gabriela, a lucrat în restaurante din Spania

Pe oaspeții pensiunii, preotul Balaban vrea să-i fidelizeze cu „bunătăți dobrogene”: ciorbă de pește, plachie de pește, mămăligă „cu suflet”, plăcinte cu mere și dovleac. Dacă Gabriela e cu execuția, rețetele sunt luate de la bătrânele din sat.

„Ciorba de crap o facem cum ne-a învățat tanti Victoria din Veterani!”, spune preotul, ridicând un polonic plin din oală, pentru a demonstra calitatea produsului. Pâinea și plăcintele sunt de la Brutăria Dăeni, un alt proiect pe fonduri europene al părintelui Balaban.

Parintele Balaban tine in maine un platou cu peste prajit, cartofi prajiti si mamaliga la pensiunea Daeni

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 4

„Am reușit comunicând”

„Tot ce am reușit am reușit comunicând. E important să fii un foarte bun comunicator. Prin comunicare și transparență, i-am adus pe oameni alături de noi”, explică preotul.

Viața familiei Balaban se împletește cu viața parohiei. Părintele e tatăl a trei fetițe și a unui băiețel, pe care enoriașii îl numesc zâmbind „părințelul”. Cele mai multe dintre proiecte, de altfel, sunt dedicate copiilor din sat: corul, excursiile la mare și la munte, lada cu bunătăți, cadourile de Crăciun și de Paști, strânse după apeluri la donații lansate pe Internet.

Următorul proiect este așezământul pentru mame singure și copii, în curtea unor case vechi, dăruite de moștenitori către biserică. Acum locul deține doar iarbă verde și cântec de păsări.

Preotul Balaban vede însă conturul zidirii, unde va fi turnată placa, cum va arăta parterul – bibliotecă, sală de mese, dormitoare, livind, cabinet medical, cum va arăta mansarda – loc de joacă pentru copii. „Vrem să facem și pentru bătrâni un așezământ. Iar casele le vom renova, vom face muzeu, cu o moară de vânt în vârful dealului, și un cuptor de pâine. Avem nevoie nu doar de bani, ci și de materiale, și de forță de muncă. Așa că vă invităm la clacă!”.

Parintele Balaban merge pe o carare pe iarba — Părintele Balaban visează la un așezământ pentru mame singure și copii, în curtea unor case vechi. Foto: Dumitru Angelescu

Motive de mândrie locală

Claca e unul dintre obiceiurile care țineau unită comunitatea din Dăeni. Oamenii se ajutau unii pe alții la nevoie și nimeni nu era lăsat pe dinafară. Nici la bine, nici la greu. E unul dintre obiceiurile pe care preotul Balaban ar vrea să-l readucă în viața satului. Bătrânii își mai amintesc de el, dar cei bătrâni se duc unul câte unul. Iar tinerii se împrăștie în patru zări.

Din fericire, vin turiștii – o categorie cu totul nouă pentru comuna tulceană. Tanti Victoria se uită și se tot uită la cuptorul ei de lut și nu pricepe ce vede părintele așa extraordinar la el. Nea Gică Lupașcu râde când aude că oamenii ar putea da bani să îl vadă cum face coșuri din nuiele. Ciobanii care își mână oile pe luncă se scarpină sub căciulă când află că brânza lor e destul de bună să stea pe masa pensiunii.

După ce aceste mirări vor trece, oamenii din Dăeni se vor obișnui cu falsa modestie și cu ideea că ei sunt cei care adaugă valoare locului. De 13 ani îi bate la cap pe tema asta părintele Balaban. Dar, până n-au ajuns primii austrieci și polonezi în vacanță în sat, sentimentul general în Dăeni era că preotul exagerează. Și că poate ar fi mai bine să își vadă doar de predica de duminică, în loc să-i laude la televizor și să-i cheme la voluntariat.