Campania electorala aduce la Bucuresti cu programul de televiziune de dinainte de 90: partial color. In cenusiul unora si acelorasi fraze debitate prin studiouri, alegatorii cu greu pot gasi oferte realiste, viabile, fiind asaltati mai mult de atacuri la persoana si de insinuari. Blaga – dincolo de diversiuni ieftine, legate de amanunte din junetea doctorului, ca si cum propria numire, la doar 25 de ani, ca director de fabrica ar fi fost rezultatul vreunui concurs profesional – insista pana la sufocare pe ideea ca lui Oprescu i-ar fi imposibil sa conduca orasul, avand un Consiliu General in care PD-L detine majoritatea, ostil. Dar astfel isi defineste propriul partid ca opunandu-se oricarui proiect, chiar si benefic pentru bucuresteni.
Altminteri, mania cu care Sorin Oprescu a denuntat ieri o cardasie Blaga – Miron Mitrea pare sa n-aiba obiect, Mitrea negand categoric intalnirea. Oricum, ramane ca efect insistenta cu care, declarativ cel putin, doctorul se detaseaza de PSD.
Nici unul din cei doi nu raspunde insa clar si angajant electoratului la chestiuni esentiale. Cum se va curma haosul din lucrarile edilitare? Va fi facut un audit, eventual de o firma straina, privind cheltuirea bugetului pentru reabilitarea tramei stradale? Prin ce modalitati concrete va fi stopata distrugerea zonelor verzi? Cum anume va fi oprita caricaturizarea urbanistica a Capitalei, aglomerarea sufocanta a cartierelor prin indesirea cladirilor si ridicarea anapoda de noi turnuri? Cum se vor armoniza planurile de dezvoltare ale sectoarelor cu cele generale? Cum va fi depolitizat si reprofesionalizat stufosul aparat functionaresc? Daca Vasile Blaga ocoleste astfel de teme, spre a nu-i leza pe predecesorii sai, e mai greu de inteles de ce nu le abordeaza doctorul Oprescu.