Nemtii si-au sters urmele de mustar din coltul gurii, s-au scobit intre masele ca sa scape de resturile de “wurst” si au plecat spre casa. Miercuri, stingerea s-a dat mai devreme. Dupa razboi, armele hamburghezilor au tacut repede!
In schimb, romanii rapidisti au colorat iute si bine, in alb si visiniu, portul hanseatic. Chiar in buricul targului, pe Shultenstrasse 53, la Taverna Romana – unul din cele doua restaurante romanesti din oras – a fost epicentrul bucuriei. Au curs rauri de bere, s-a baut, s-a mancat pe saturate, s-a cantat imnul giulestean. Chiar ca “suntem peste tot acasa!”. S-au agitat steaguri romanesti si de aiurea. Petrecerea s-a intins pana spre dimineata.
Taverna, un local chivernisit, inaugurat acum vreo doua decenii, e a unui roman din Galati. Angajatii sunt si ei de-ai nostri, iar mancarea “ca la mama acasa”. Restaurantul are aproape 600 de locuri, merge perfect pentru ca e la vad bun, ba chiar e supercautat de nemtii care vor sa se insoare!
“Am incurcat-o! Seful meu, suporter HSV, m-a amenintat ca ma pune sa muncesc 3 luni, fara pauza, daca Rapid merge mai departe! Nu-i nimic, macar sa am parte si altadata de asemenea bucurii”, spune nepotul patronului, care face curat la metrou pentru 1.800 de euro pe luna.
De ce Taverna Romana? Bosul a luat localul de la un grec si a zis sa combine un cuvant de origine greaca si unul latin.
O chirie in zona in care functioneaza restaurantul este de 800 euro pe luna.