A plagiat sau nu Kovesi? Psihologia copiatului şi a denigrării publice

Dezbateri aprinse au avut loc în ultima perioadă cu privire la acuzaţiile aduse şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi. Unii afirmă cu tărie că este o plagiatoare care a copiat o bună parte a lucrării de doctorat iar alţii susţin că este un tertip al celor pe care DNA îi anchetează de a o decredibiliza pe Kovesi şi odată cu ea, activitatea întregii instituţii. Folosind o metodă a vechilor kamikaze japonezi, omul de afaceri Sebastian Ghiţă s-a autodenunţat la Parchetul General ca ar fi falsificat raportul tehnic cu privire la teza doctorală a Laurei Codruta Kovesi, acoperind astfel un plagiat. Traian Băsescu a lansat în spaţiul public ipoteza ca fostul ministru delegat pentru învaţământul superior, Mihnea Costoiu, ar avea cunoştinţe în acestă speţă. Costoiu a fost audiat miercuri la Parchet. Victor Ponta şi Mugur Ciuvică s-au adăugat vocilor acuzatoare dar dovezile clare, concise şi concrete întărzie să apară.  În ce măsură îşi pot permite oamenii obişnuiţi să creadă acuzatii verbale ce par credibile unora la prima auzire dar nesusţinute până în acest moment de nicio dovadă palpabilă, aflăm de la Psihologul Libertatea.

“Reevaluarea corectitudinii obţinerii titlului de doctor necesită aducerea de probe irefutabile în faţa CNATCU”

“Tezele de doctorat au devenit un călcâi al lui Achile pentru mulţi oameni cu mari responsabilităţi în stat. Acest lucru se întămplă pentru că în trecut, pe modelul Cărţile din cărţi se scriu ,părtile teoretice ale lucrărilor de doctorat erau copiate din alte lucrări de specialitate. De obicei copierea se limita la teorie şi nu se extindea la cercetarea ştiinţifică sau concluzii. Nimeni nu se găndea vreodată că va veni o vreme în care conţinutul lucrării va fi reevaluat. Această reevaluare se face acum, când Pac, la Războiul! orice doctor cu putere în stat este luat la bani mărunţi. Reevaluarea corectitudinii obţinerii titlului de doctor necesită aducerea de probe irefutabile în faţa CNATCU (n.r  Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare).  În lipsa acestor dovezi, psihicul românilor tinde să evalueze în manieră afectiv-proiectivă, adică oamenii tind să acuze sau absolve în mintea lor o persoană publică doar pe criteriul emoţional. Pe scurt, în mintea oamenilor, vinovat e un om pe care nu il plac iar nevinovat este unul pe care îl simpatizează. Aşa se explică faptul că simpatizanţii d-nei Kovesi îi susţin nevinovătia iar cei care nu o agreează spun că a plagiat”,  declară psihologul.

Unde sunt dovezile?

“Plagiatul în sine este foarte dovedibil. Trebuie să aduci lucrările după care s-a copiat şi numele autorului. Nu e greu. În cazul despre care vorbim aceste probe întărzie să apară. Chiar si fără probe, prin contagiune socială, în mintea unora se împământeneşte ideea vinovăţiei doar pentru că acesta se repetă la televizor. Varianta susţinută de simpatizanţii d-nei Kovesi este că însăşi punerea la îndoială a credibilitătii sale este scopul principal al acuzatorilor. Aceştia ar dori ca însăşi denunturile în sine să constituie probe suficiente aşa cum, spun ei, DNA-ul se bazează într-unele cazuri exclusiv pe denunţuri. Sunt sigur că românul de rând ar accepta si taxa corespunzător vinovăţia d-nei Kovesi dacă I s-ar oferi public mai mult decât vorbe. În psihologie există ceea ce se numeşte Metoda Discului Stricat prin care psihologul repetă la nesfărsit aceeaşi întrerbare pe care  pacientul o evită. Asta ar trebui să facă şi opinia publică românească, să îi intrebe pe acuzatori: Unde sunt dovezile? Unde sunt dovezile? Unde sunt dovezile?…”,  a mai  afirmat Cezar Laurenţiu Cioc (foto).

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE