Planta comună care a ars aproape toată planeta: „Declanșatoarele incendiilor”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O echipă de cercetători de la Universitatea din Utrecht, Țările de Jos, a descoperit că ferigile au jucat un rol critic în propagarea incendiilor forestiere acum 201 milioane de ani, în perioada Triasicului târziu, când temperaturile globale au crescut semnificativ, relatează Earth.com.
- Studiul arată că ferigile uscate formau covoare dense de vegetație, devenind un combustibil ideal pentru incendiile masive, iar spori fosilizați confirmați în laborator indică distrugeri extinse ale ecosistemelor.
- Temperaturile globale au crescut cu aproape 10 grade Celsius din cauza activității vulcanice intense, iar fenomenul poate fi observat și astăzi, deoarece ferigile continuă să invadeze ecosisteme afectate, crescând riscurile pentru biodiversitate.
O echipă de geologi de la Universitatea din Utrecht a descoperit că ferigile joacă un rol semnificativ în propagarea incendiilor forestiere și în repopularea rapidă a terenurilor arse.
Studiul arată că în perioada Triasicului târziu, acum 201 milioane de ani, o creștere bruscă a temperaturilor globale a dus la dispariția pădurilor de conifere, oferind spațiu pentru ca ferigile să domine peisajul timp de sute de mii de ani.
Fenomenul, declanșat de activitatea vulcanică intensă din timpul dezmembrării supercontinentului Pangaea, a crescut temperaturile medii globale cu aproape zece grade Celsius.
Profesorul Bas van de Schootbrugge explică: „Esența constă în faptul că ferigile pot invada rapid peisajele afectate de incendii și se pot adapta la solurile modificate sau chiar la absența acestora”.
Cercetătorii au analizat mostre fosilizate de polen și spori din patru foraje marine adânci din nord-vestul Europei.
Sub microscop, aceștia au observat o anomalie: mostrele din perioada extincției erau aproape complet negre, indicând că incendiile masive au avut un impact semnificativ asupra ecosistemelor de atunci.
Pentru a verifica această ipoteză, echipa a recreat condițiile incendiilor de suprafață în laborator, folosind spori moderni și expunându-i la diferite temperaturi.
Rezultatele au confirmat că nuanțele închise observate pe materialul fosil corespundeau celor produse de incendii rapide care distrugeau vegetația de la sol.
Ferigile uscate formau covoare dense de vegetație, devenind un combustibil ideal pentru focurile de pădure masive.
Când ferigile se usucă, stratul gros format de ele acționează ca un combustibil perfect pentru aprinderea incendiilor extinse.
Ceea ce este îngrijorător, spun specialiștii, este că acest ciclu al incendiilor provocat de ferigi nu este un fenomen al trecutului.
Specii invazive de ferigi sunt deja prezente în multe ecosisteme afectate de activitățile umane, iar tulpinile lor subterane supraviețuiesc ușor incendiilor, regenerându-se rapid.
Astăzi, ferigile invadează deja anumite regiuni perturbate și acționează ca declanșatoare ale incendiilor, avertizează profesorul Bas van de Schootbrugge
