Planul de pace al lui Trump este teribil, dar Ucraina trebuie să-l accepte, pentru că e imposibil să-l schimbe cât Donald Trump e la Casa Albă

În trecut însă, astfel de momente de limpezime au fost scurte și uitate rapid, așa că, deocamdată, conducerea de la Kiev trebuie să se confrunte cu consecințele unui ultimatum, scrie istoricul britanic Mark Galeotti într-un comentariu publicat în The Sunday Times.

Acordul vehiculat de administrația Trump este unul teribil pentru Ucraina, în contradicție atât cu dreptul internațional, cât și cu standardele minime ale moralității. Dar s-ar putea să fie imposibil pentru Ucraina sau ceilalți aliați occidentali să-i îmbunătățească termenii atâta timp cât Donald Trump rămâne la Casa Albă. În pofida curajului de care dau dovadă, ucrainenii nu își pot permite să lupte încă trei ani și nouă luni fără sprijinul Statelor Unite. După cum a recunoscut săptămâna trecută chiar și primarul Kievului, fostul campion mondial de box la categoria grea Vitali Kliciko, „soluția dureroasă” de a ceda teritorii pentru a pune capăt luptelor „nu este corectă”, dar poate fi necesară în acest moment.

Cea mai amară pastilă

Planul de pace nu a fost detaliat public, dar termenii săi sunt clari. Prevede un armistițiu imediat și lansarea discuțiilor directe între Moscova și Kiev. Ucrainei nu i se permite să adere la NATO și i se cere să semneze cu Statele Unite un acord privind exploatarea mineralelor sale, dar și privind administrarea unor obiective de infrastructură. În același timp, Statele Unite acceptă suveranitatea Rusiei asupra Crimeei și recunoaște ocupația rusă în alte patru regiuni ucrainene: Luhansk (în întregime), Donek, Herson și Zaporojie (parțial). Administrația Trump propune, de asemenea, ridicarea sancțiunilor impuse împotriva regimului de la Moscova, cu rezerva că le-ar reintroduce imediat în cazul unei noi agresiuni militare rusești.

Recomandări

Cum văd oamenii de pe strada Viselor din Gulia, Dâmbovița, duelul dintre Nicușor Dan și George Simion: „Speranța ar fi să iasă președinte și să dea țara peste cap!” I VIDEO

Va fi extrem de greu pentru Ucraina să accepte termeni atât de generoși pentru invadator. Probabil că acest bilanț teribil – o jumătate de milion de morți și răniți în rândul militarilor și civililor; aproximativ 20.000 de copii răpiți și deportați în Rusia; zece milioane de refugiați, dintre care șapte milioane plecați din țară; pagube de aproape 160 de miliarde de dolari în domeniul infrastructurii – nu poate fi trecut cu vederea.

Există, desigur, motive de îngrijorare că, dacă va fi acceptat, acest acord nu va face decât să-l încurajeze pe Vladimir Putin să se pregătească de o nouă agresiune, la fel cum s-a întâmplat după ce Occidentul nu l-a condamnat cu tărie și izolat după invadarea Georgiei în august 2008 și anexarea Crimeei în martie 2014. De asemenea, este posibil ca Beijingul să interpreteze că Moscova nu a pățit practic nimic pentru capturarea unei părți dintr-o altă națiune suverană și să considere că ar putea avea același final în cazul ambițiilor sale de a cuceri Taiwanul.

Acestea sunt argumente împotriva termenilor de pace actuali pe care America și partenerii săi europeni trebuie să le ia în considerare. Dar Ucraina, blocată într-o luptă pentru supraviețuire, nu își permite luxul de a-și face griji pentru soarta altor țări.

Recomandări

Deniz Floroiu, zis „Gucci”, vrea să scape de extrădarea din Columbia. Infractorul de origine albaneză e condamnat la 11 ani în România pentru trafic de persoane

Ar însemna un astfel de acord sfârșitul carierei politice a lui Volodimir Zelenski? Chiar dacă mulți ucraineni își doresc pacea – sondajele sugerează că jumătate dintre ei ar fi dispuși să ia în considerare ideea unor cedări de teritorii în schimbul încetării focului -, el ar putea deveni „țapul ispășitor” pentru furia lor de înțeles. Dacă va accepta acordul, atunci s-ar putea să fie ultimul serviciu pe care acest președinte extraordinar pe vreme de război l-ar face pentru națiunea sa.

Șanse schimbătoare

Răspunsul imediat al multor ucraineni și al susținătorilor lor din străinătate este că Ucraina poate și trebuie să continue să lupte. Aceasta este, cu siguranță, o opțiune: ucrainenii au demonstrat o forță surprinzătoare în fața invaziei ruse.

Cu toate acestea, administrația Trump pare deocamdată hotărâtă să se spele pe mâini de întreaga situație dacă Ucraina respinge această ultimă propunere. O contrapropunere, în care Statele Unite ar oferi Ucrainei garanții ferme de securitate, pare a nu avea sorți de izbândă.

„Am emis o propunere foarte explicită atât rușilor, cât și ucrainenilor și este timpul ca ei să spună «da», fie Statele Unite se retrag din acest proces”, a avertizat vicepreședintele american JD Vance.

Recomandări

Cu cifrele pe masă. Cât a primit pentru George Simion firma patronului de la Realitatea TV şi cine a încasat 3 milioane de euro pentru promovarea lui Nicuşor Dan

Vladimir Putin nu deține toate cărțile forte aici – armata sa este devastată și are nevoie de ani pentru a o reconstrui -, dar, fără sprijin militar din partea Statelor Unite, șansele ucrainenilor vor începe să se reducă pe câmpul de luptă.

Transferul de informații, care a fost atât de util forțelor ucrainene, în special pentru atacuri la distanță lungă, s-ar încheia imediat. Încetarea aprovizionării cu muniții, sisteme și piese de schimb s-ar putea resimți abia după câteva luni, dar rușii ar fi încurajați în cazul epuizării resurselor ucrainenilor.

Europenii și alți aliați ar putea încerca să umple o parte din goluri. Cu toate acestea, nu pot acoperi întregul deficit, în special în domenii-cheie, cum ar fi apărarea aeriană cu rază lungă de acțiune. Ar putea încerca să cumpere ceea ce nu pot produce, cum ar fi rachetele sol-aer Patriot, dar în acest caz ar sta la coadă în spatele altor clienți, care se află mai sus pe lista de priorități a administrației Trump, cum ar fi Israelul. Ucraina are nevoie de ele acum.

Un ofițer britanic care lucrează cu ucrainenii este pesimist. „Nu vorbim despre un colaps al Ucrainei, dar este posibil să vedem Rusia în situația de a fi capabilă să obțină câștiguri mai rapide și mai puțin costisitoare”, spune el. Cu alte cuvinte, dacă Ucraina continuă să lupte, există toate motivele să credem că, la un moment dat în viitor, liderii săi se vor vedea în cele din urmă forțați să accepte condiții și mai dure.

Câștiguri limitate

Fostul premier britanic Boris Johnson a declarat că Ucraina „nu obține nimic” din acordul propus de administrația Trump, dar această apreciere nu este chiar corectă. De fapt, se pare că există o oarecare „cedare” din partea Moscovei. Chiar săptămâna trecută, ministrul rus de externe Serghei Lavrov reafirma cererile maximaliste ale Kremlinului, și anume anexarea celor cinci regiuni ucrainene, dintre care patru ocupate parțial, limitarea capacităților armatei ucrainene și neutralitatea Ucrainei.

Acest acord nu include constrângeri asupra capacității Ucrainei de a se apăra. Deși stipulează o interdicție privind aderarea la NATO, care oricum era foarte puțin probabil să se materializeze în viitorul apropiat, totuși nu prevede restricții privind aderarea la alianțe militare sau privind prezența unor trupe străine pe teritoriul său. O potențială aderare la Uniunea Europeană oferă Ucrainei perspective nu doar pentru prosperitate, ci și pentru securitate, deoarece Tratatul Europei angajează toți membrii la o apărare reciprocă.

Mai mult, conform termenilor discutați, Rusia ar renunța la pretențiile sale asupra unor teritorii ucrainene pe care nu le ocupă în prezent și chiar s-ar retrage dintr-o porțiune din sud pentru a acorda Ucrainei acces liber la râul Nipru. Și, deși refuzul de a accepta pierderea Crimeei a reprezentat o linie roșie pentru Kiev pe tot parcursul procesului de pace, făcând distincția între statutul viitor al Crimeei și cel al celorlalte teritorii ocupate, acest plan oferă perspectiva ca la un moment dat să revină sub controlul Ucrainei.

Câștigurile păcii

Încă există loc pentru Ucraina și Europa ca să propună unele modificări minore, dar, în mod clar, dacă acest acord sau ceva similar este stabilit, atunci Vladimir Putin este principalul beneficiar. Liderul rus va revendica acest lucru ca o victorie nu doar împotriva Ucrainei, ci și împotriva Occidentului.

Totuși, ar fi vorba despre un triumf pătat. Putin își dorea întreaga Ucraină în sfera sa de influență. În schimb, el primește o cincime din teritoriul său – devastat de bătălii și care necesită o reconstrucție costisitoare – și se confruntă cu o Ucraină unită ca niciodată și hotărâtă să reziste cu înverșunare influenței Moscovei. Rușii vor întâmpina sfârșitul războiului cu ușurare, dar mulți se vor întreba dacă această „victorie” a meritat aproape un milion de morți și răniți și cicatrici economice și sociale pe termen lung.

Pentru aliații Ucrainei, dacă există vreo posibilitate de a remedia acest acord extrem de nedrept, aceasta ar fi asigurarea faptului că țara mutilată care rezultă este cu adevărat suverană, democratică și, mai presus de toate, sigură. Chiar dacă nu sunt prevăzute garanții de securitate, acest lucru nu împiedică furnizarea lor în mod separat.

Aici este locul în care „coaliția anglo-franceză a celor dispuși” trebuie să ofere urgent mai mult decât un ajutor simbolic. Va fi nevoie de o reconstrucție a Ucrainei – peste 13% din fondul locativ fiind deteriorat sau distrus -, dar prioritatea imediată va fi apărarea ei.

Aceasta înseamnă refacerea arsenalelor și reînarmarea soldaților epuizați, precum și consolidarea noilor granițe cu câmpuri minate și linii defensive. În plus, înseamnă investiții în propriile industrii de apărare. Companii de armament precum Rheinmetall din Germania și BAE Systems din Marea Britanie operează deja în Ucraina și există posibilitatea unei extinderi masive.

Reconstrucția va fi costisitoare, estimarea actuală fiind de aproape 470 de miliarde de euro. Este posibil ca, parte a acordului, cele peste 260 de miliarde de euro reprezentând active de stat rusești blocate în străinătate să fie confiscate în acest scop. Un diplomat european a declarat că „Moscova va scuipa și va striga pentru spectacol, dar, în realitate, va accepta acest lucru ca o modalitate de a plăti despăgubiri din bani pe care oricum nu i-ar recupera”.

Dincolo de asta, orice perspectivă de a recâștiga teritoriile ocupate – și de a discredita regimul autoritar al lui Putin – se va baza pe ridicarea unei Ucraine de succes și stabile pe termen lung. Va exista o teamă constantă de o nouă invazie, dar Kievul va adopta ceea ce Taiwanul numește „strategia ariciului”: să se strângă atât de tare încât Moscova să se gândească foarte bine dacă mai vrea să reia ostilitățile.

Precedentul german

Prin urmare, acest acord este aproape „fezabil”, după cum spune secretarul de stat al SUA, Marco Rubio. Contrar presupunerilor inițiale, nu-i impune Kievului să renunțe la pretențiile sale asupra vreunui teritoriu ocupat, lucru care ar implica rescrierea Constituției în baza unui referendum. De altfel, Trump a declarat că „nimeni nu-i cere lui Zelenski să recunoască Crimeea ca teritoriu rusesc”.

Înființarea Kosovo, tratată pe scară largă ca țară, chiar dacă nu este recunoscută universal ca atare, este o reamintire a faptului că dreptul internațional are suficient spațiu de manevră pentru o astfel de năzbâtie diplomatică. Ucrainenii, care caută să se reasigure, ar trebui să-și amintească și de soarta Germaniei de Est, care s-a reunificat în cele din urmă cu Germania de Vest după 41 de ani de separare, când un regim anterior de linie dură de la Moscova s-a osificat atât de tare încât a intrat în colaps. Sau ar putea lua în considerare Croația, care, după ce a pierdut autoproclamata Republică Sârbă Krajina în 1991, a recucerit-o în cadrul „Operațiunii Furtuna” patru ani mai târziu.

Nimic din toate acestea nu pot fi o consolare pentru o țară căreia i s-a promis timp de trei ani sprijin „atât timp cât este necesar”, dar care acum se confruntă cu un ultimatum tocmai din partea țării care se presupune a fi cel mai puternic aliat al său. Dacă nu poate profita de întâlnirea de la Vatican pentru a-l convinge pe Trump să rescrie termenii acordului, Kievul ar trebui oricum să se gândească bine la acceptarea lui. Oricât de teribil ar fi, acest ultimatum este probabil cea mai bună înțelegere pe care Ucraina o poate obține, conchide Mark Galeotti.

Urmărește-ne pe Google News