Mergi direct la conținut »
Mort pentru 450 de euro! Povestea adevărată a lui Tudor Simionov, bodyguardul român înjunghiat de Revelion la Londra. Fostul antrenor și prietenii îl descriu drept "băiat bun, luptător talentat, dar nu bodyguard"
Ştiri Libertatea > Ştiri > Mort pentru 450 de euro! Povestea adevărată a lui Tudor Simionov, bodyguardul român înjunghiat de Revelion la Londra. Fostul antrenor și prietenii îl descriu drept "băiat bun, luptător talentat, dar nu bodyguard"

Mort pentru 450 de euro! Povestea adevărată a lui Tudor Simionov, bodyguardul român înjunghiat de Revelion la Londra. Fostul antrenor și prietenii îl descriu drept „băiat bun, luptător talentat, dar nu bodyguard”

Sportivul de 33 de ani este doar unul dintre zecile de mii de luptători români care, în căutarea unei vieți mai bune, ajung să și-o riște în străinătate în profesii dure, pe care nu le stăpânesc!

De Viorel Tudorache,

Tudor avea centura verde la kickboxing, treapta 4 din 10, însă nu avea experiență în meseriile de protecție și pază, care sunt cu totul altceva.

  • Născut pe 10 iunie 1985, la București, Tudor Simionov a murit pe 1 ianuarie 2019, la Londra, apărând intrarea unui club de lux.
  • Lordul Eddie Davenport, o figură excentrică a lumii londoneze, a organizat o petrecere sexuală de Anul Nou. După miezul nopții, au început reglările de conturi dintre fauna umană invitată la club și atacatori albanezi care doreau bani.
  • Pentru 450 de euro în noaptea de Revelion, românul a picat la mijloc, ca apărător al ușilor clubului, carne de tun într-un joc complicat al violenței, în care a fost înjunghiat în inimă și în corp, de mai mulți atacatori, așa cum scrie Daily Mail.
  • Cum s-a ajuns aici? Și de ce povestea nu e doar drama lui Tudor Simionov, ci și riscul asumat deseori fără calcul de zeci de mii de compatrioți de-ai noștri?
  • Gazeta Sporturilor și Libertatea au documentat felul în care un sportiv ajunge să-și riște viața pe baza unor hârtii eliberate facil de federații!

Diaspora luptătorilor, de la experții din SPP la tineri fără experiență! 

Într-o țară ca România, unde venitul mediu net este de 565 de euro, de patru ori mai mic decât în Marea Britanie, exodul forței de muncă atinge și lumea sporturilor de contact.

Zeci de mii de sportivi români, de diverse niveluri, sunt angrenați în străinătate în munci de protecție și pază.

Acești bărbați sunt atât luptători profesioniști, îndelung antrenați, precum ofițerii SPP care protejează demnitari ONU, cât și amatori entuziaști, mândri de calitățile lor sportive – indiscutabile, însă insuficiente.

Tudor Simionov făcea parte, mai degrabă, din categoria amatorilor.

Presa internațională l-a tratat drept „canotorul român”, dar biografia sportivă reconstituită de Gazeta Sporturilor și de Libertatea arată că Tudor a fost canotor la nivel de junior și tineret.

Ca senior, a intrat în luptele de contact, în special la kickboxing. În decembrie 2015, la 30 de ani, el își lua centura verde, a patra treaptă din cele 10 ale consacrării la acest sport.

„Tudor Simionov nu era un sportiv reprezentativ, participa la luptele de amatori”, spune Dumitru Mocănașu, președintele Federației de Arte Marțiale de Contact.

„Era un munte de om, dar se antrena câteva săptămâni și apoi dispărea” 

Tudor frecventa de câțiva ani sala de box din Complexul Sportiv Național Lia Manoliu, unde făcea kickboxing la Team Orion.

Tudor Simionov (dreapta), alături de antrenorul Nicu Căpușneac (centru)

Tudor Simionov (dreapta), alături de antrenorul Nicu Căpușneac (centru)

Antrenorul Nicu Căpușneac, cel care l-a pregătit pe Simionov până să plece acum câteva luni în Anglia, conturează portretul unui sportiv sufletist, talentat, însă împărțit între diverse joburi și o carieră pe care nu și-a permis-o constantă.

„Dacă ar fi fost să practice doar kickboxing, Tudor Simionov ar fi ajuns în câțiva ani cel puțin la nivelul lui Daniel Ghiță sau Cătălin Moroșanu! Era un munte de om, bine de tot făcut. A participat la competiții de kickboxing de amatori și chiar a obținut medalii. Mai avea însă mult de învățat pentru a trece la profesioniști”, îl descrie tehnicianul.

„Promotorul Eduard Irimia m-a întrebat despre el, dar i-am spus că nu era încă pregătit pentru gale profesioniste. Tudor venea la sală o săptămână-două, după care dispărea o vreme. Mergea la muncă, mai făcea și canotaj. Era un tip sociabil, foarte inteligent. Ca să înțelegeți mai bine, Tudor Simionov era opusul lui Tolea Ciumac. Aveai ce să discuți cu el și nu provoca niciodată”, spune antrenorul Nicu Căpușneac.

Despre aceleași calități de băiat bun, sigur pe posibilitățile sale atletice de combat, însă fără pretenția de a face carieră, vorbesc și apropiații lui Tudor.

Ce spune partenerul de antrenament 

Simionov a fost introdus în lumea artelor marțiale de prietenul său din copilărie Teodor Emanuel Constantin, un personaj controversat, după ce s-a lăsat târât în lupta inegală cu vedeta Antenei 3 Mircea Badea.

„Este total nesportiv ce a făcut Tedi Constantin, un luptător adevărat nu va accepta niciodată o înfruntare cu cineva care e net inferior forței lui”, îl mustra atunci „Sensei” Marinescu, unul dintre fondatorii artelor marțiale în România.

Tedi și-a amintit, pe Facebook: „Împreună cu Tudor, am ținut spate în spate la peste 100 de bătăi, fără să pierdem o singură dată”.

Contactat de Libertatea, Tedi, prietenul lui Tudor Simionov, a povestit: „După ce s-a lăsat de canotaj, Tudor a început să vină cu mine la sală și să practice arte marțiale. Eu obținusem câteva performanțe și l-am inspirat. Era mare, mare. Avea 1,95 m înălțime și 120 de kilograme. A făcut kickboxing și Wushu la Metrorex, apoi la Team Orion. A trecut ușor de la canotaj la arte marțiale. Avea un potențial foarte mare, dar nu era prea consecvent în antrenamente, deoarece mergea și la serviciu”.

Crescut fără tată și călit în luptele dintre găștile de cartier

Tudor Simionov a locuit într-un bloc situat pe Ștefan cel Mare, în dreptul Pasajul Obor, lângă Școala Gimnazială nr. 307, acolo unde a învățat până în clasa a VIII-a.

A crescut fără tată, doar cu mama, care a murit anul trecut.

În adolescență, Tudor și-a făcut un renume printre băieții de cartier. Prietenii din copilărie își amintesc că Tudor era un băiat la locul lui, care învăța bine, dar care avea și școala vieții.

Era călit în luptele de stradă dintre găștile de cartier.

Tudor Simionov a fost camarad „de arme” și cu cântărețul Ștefan Relu Mihalache, alias Connect-R, care era cu trei ani mai mare.

Ușa apartamentului din Ștefan cel Mare unde vecinii au pus flori și au aprins lumânări în amintirea lui Tudor Simionov

„Tudor era un băiat la locul lui, nu avea nici o treabă cu lumea interlopă”, își amintește președintele blocului, Dorin Savu, el însuși de generație cu sportivul dispărut.

Informațiile sunt confirmate și din lumea luptelor.

„Era obligatoriu să aibă vestă anticuțit și mănuși de protecție!” 

„Cluburile de arte marțiale sunt de două categorii. Unele sunt intitulate cluburi pentru «Good guys», unde se antrenează tipi proveniți din SRI, SPP, Jandarmerie, iar altele, în care predomină interlopii. Tudor Simionov făcea kickboxing la un club pentru «băieți buni». Interlopii nu sunt acceptați în sală de cei din SRI, SPP sau din Jandarmerie”, explică un om din fenomen.

Specialiști din lumea pazei și protecției cred că marea eroare a lui Tudor a fost acceptarea unui post cu mare risc, pentru care nu era antrenat.

„Ar fi putut scăpa cu viață din incidentul de pe 1 ianuarie, dacă ar fi cunoscut câteva reguli elementare”, spun specialiștii.

„Tudor nu avea experiență de bodyguard. În țară nu a făcut așa ceva. Lucra la firma unor chinezi, Everpro, ca manager al parcului auto. În puținul lui timp liber îi plăcea să se mai și distreze.

Era trecut însă prin lupte cu cuțite pe stradă, chiar l-a deposedat de cuțit pe unul dintre atacatorii de la Londra. Din păcate, lipsa experienței l-a costat viața. Un bodyguard calificat n-ar fi acceptat niciodată să lucreze fără vestă anticuțit și fără mănuși de protecție!”, explică unul dintre oamenii cu experiență mare în domeniu.

„Mai mult, Tudor nu-și cunoștea foarte bine colegii, nu știa ce poate fiecare. Din înregistrări s-a văzut că n-au acționat ca o echipă. Au comis greșeli elementare. Oamenii lui Tudor erau în inferioritate și nu trebuia să plece din câmp deschis. În astfel de situații, stai cu spatele lângă perete, să ai în față inamicul. Tudor s-a dus după colegi, să-i salveze, dar a plătit cu viața”, a explicat specialistul în strategii și tehnici de apărare.

„Mai degrabă gardă de corp decât paznic la un club” 

Federico Tavares, un guru cu vechime în lumea sporturilor de contact din România, l-a cunoscut și el pe Tudor Simionov: „Îl știam pe băiat, era un tip extraordinar. Avea sânge de băiat de cartier. Voia să intre în lumea protecției. Nu avea însă calități pentru pază și protecție, unde trebuie să știi mai mult decât să te bați. Avea un fizic impunător, care îl recomanda mai mult ca gardă de corp, care să țină la distanță oamenii doar cu privirea. Am avut rugbiști, handbaliști cu fizic care s-au făcut bodyguarzi”.

Prieten și fost coleg de antrenament, Teodor Emanual Constantin nu înțelege ce l-a determinat pe fostul lui prieten să plece în Anglia, iar în noaptea de Revelion să asigure paza pentru 450 de euro: „Din câte știu, Tudor avea o situație bună, nu avea nevoie de bani. Făcea sport din pasiune. Sărea să ajute oameni în dificultate. Nu provoca niciodată. Odată, s-a bătut cu niște muncitori pentru o femeie și a ieșit cam șifonat. În Anglia, Tudor era, de fapt, bouncer, supraveghea intrarea în club, nu era bodyguard”.

În alte țări se profesionalizează meseriile, la noi, se oferă un certificat de la federație!

Persoană-cheie în lumea dificilă a cluburilor de noapte, portarul – sau bouncer, cum i se mai spune – are o meserie extrem de periculoasă.

El este supraveghetor al ușii, dar și gardian, care oferă securitate, verifică vârsta legală, refuză intrarea persoanelor în stare de ebrietate și face față comportamentului agresiv sau nerespectării normelor legale.

În multe țări, guvernele au luat măsuri pentru a profesionaliza industria, solicitând bouncerilor să aibă pregătire, licențiere și cazier curat.

În România, ei apelează la numeroasele federații de sporturi de contact ca să-și ateste calitățile de luptători, pentru a putea fie să ajungă mai ușor în Jandarmerie sau în forțele speciale, fie să se angajeze în străinătate.

Așa a procedat și Tudor Simionov, după cum recunoaște chiar președintele Federației de Arte Marțiale de Contact, Dumitru Mocănașu.

Președintele Federației de Arte Marțiale de Contact, Dumitru Mocănașu

„Dăm un certificat care le oferă o șansă” 

– Domnule Dumitru Mocănașu îl cunoșteați pe Tudor Simionov?

– Nu, nu era un sportiv reprezentativ. Avem circa 2.500 de sportivi legitimați la Federația de Arte Marțiale de Contact (FRAMC).

– A câștigat totuși câteva medalii. Un loc 2 la Cupa Campionilor din 2015.

– Sunt destui băieți care se apucă de arte marțiale, dar vin câteva luni și se lasă. Pun niște mușchi pe ei, învață să se bată și apoi se duc pe stradă. Dintr-o sută care se apucă într-un an de arte marțiale, rămân vreo doi-trei să facă performanță. Munca în artele marțiale este foarte grea.

– Care e relația dintre sportul de contact și calitatea de bodyguard bun?

– Meseria de bodyguard implică multe antrenamente de autoapărare. Este diferit însă de ceea ce învață un luptător de kickboxing, cum a fost cazul sărmanului Tudor Simionov. FRAMC le oferă practicanților de arte marțiale un certificat în care sunt trecute toate examenele pe care aceștia le susțin, precum și rezultatele obținute la competiții, certificat care le o oferă o șansă de a fi angajați în structuri de protecție și pază.


Citește și:

 

Close
Închide
  Close