Corina Luca, tânăra care a renunțat la un job stabil pentru a-și urma visul, acela de a prezenta prin pictură tradițiile naționale: „Nu m-am născut în România degeaba”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Corina Luca, în vârstă de 24 de ani, este originară din Bacău, dar s-a mutat la Cluj pentru facultate, unde a studiat matematică și informatică la UBB. A lucrat în IT, iar apoi la bancă. În paralel, încerca să facă, deși timpul era limitat, cât mai multă artă. „Practic rutina mea era: munceam, făceam artă și dormeam”, spune tânăra.
Cuprins:
Curajul de a alege arta - un vis puternic
Corina spune că a fost greu să se lanseze pe plan artistic, pentru că în România a primit multe descurajări din cauza faptului că nu are studii în domeniu. „Eu am pictat de mică, până pe la 7 ani. Atunci mi-a murit bunica, singura din familie cu talent artistic, și odată cu pierderea ei, am pierdut și legătura cu pictura. Am ales un drum tehnic, pentru că mi-a fost mai ușor. Abia după ce am terminat facultatea și am scăpat de presiunea socială, am început din nou să pictez”, povestește Corina.
Tânăra spune că a pornit de la a arunca trei culori pe o pânză, până când a început să simtă culoarea și să își dea seama cum se așază: „Când pictez nu am o imagine clară în minte. Las sentimentul din momentul respectiv să mă ghideze. Nu știu niciodată cum va arăta pictura la început. Tot ce știu e cum mă simt și ce vreau să exprim. Și las pictura să facă asta. Consider că toate lucrările mele au o esență divină, tocmai pentru că vin dintr-o intuiție pură”.
Așadar, tânăra a decis să renunțe la jobul de la bancă pentru a face artă și a plecat de acolo cu 2.000 de lei strânși și cu un vis: „Să pictez, să împărtășesc, să inspir. Las acțiunile să vorbească. Știu că nu mă voi opri din pictat toată viața. Las tablourile să vorbească pentru mine. Asta-mi vrea inima”.
Cel mai mare blocaj a fost pe plan artistic, spune ea. „Plecând de la job, mi-am luat inima în dinți și mi-am zis că nu mai e altă cale de întoarcere. Ori fac asta și îmi înving cea mai mare teamă a mea și anume teama de vulnerabilitate, pentru că în momentul în care eu pictez, mă văd așa cum sunt. Mereu am văzut lumea cu culoare. Eu o văd într-un fel prin care numai prin pictură o pot descrie”, dezvăluie Corina.
Procesul picturii și lupta cu propriul haos creativ
Fiecare lucrare e destul de grea pentru Corina, dar tânăra susține că nu e grea din punctul de vedere al culorii sau al tehnicii, pentru că astea vin pe parcurs: „E grea pentru că sunt foarte multe transformări ale sinelui meu cât timp le pictez și de fiecare dată parcă mă văd din alte perspective și sunt ca o bucată de lut, care după fiecare tablou, e modelată într-o anumită parte”.
Tânăra simte că de multe ori îi e greu să țină pasul cu ea, pentru că spune că e o forță creativă puternică pe care o resimte. „Cine mă știe mai îndeaproape știe că pictez mai mereu. Am peste 30 de lucrări într-un an și trei luni și ele chiar necesită timp. Sunt eu cu pânza, sunt eu cu lemnul și doar e nevoie să mă las ca apoi să fiu ghidată și asta mă ajută foarte mult pentru că într-un fel îmi văd haosul și pot să îl pun pe pânză. Și apoi poate să îl vadă și altcineva și poate reușește să îl ajute sau să îl inspire”, susține tânăra artistă.
7Inimi - proiectul prin care Corina vrea să picteze tradițiile României
Artista își propune să călătorească în toată țara pentru a picta esența țării prin tradiții: „Nu m-am născut în România degeaba! Sculptez, pictez, fac bijuterii, nu există altă cale pentru mine, decât să exprim ceea ce sunt”.
Proiectul ei de suflet se numește 7Inimi. „O să fie ca un bazar al artistului. Vreau să învăț tehnici de la artiști și maeștri din diferite colțuri ale țării, să descopăr tradiții și să le înțeleg în profunzime. Apoi, să fiu un canal pentru tot ce descopăr și să documentez această călătorie sub numele de 7Inimi. În cadrul proiectului, voi expune toate creațiile mele, care vor putea fi și cumpărate. Am încredere, oamenii potriviți mă vor găsi. Este felul meu de a îmbina arta, tradiția și libertatea”, spune Corina.
Tânăra subliniază că aceste picturi sunt dovezi ale explorării subconștientului ei: „E dovada vie că am ceva de zis și nu o să mă opresc să zic acest lucru și cel mai bine pot să fac asta prin artă. Orice tip de artă, sculptură, pictură. Scriu și poezie, cărți. Am o întreagă lume de definit și îmi iau responsabilitatea ca toată această lume pe care o am de definit să o împărtășesc toată viață”.
Pentru Corina, pictura nu trebuie să fie închisă între patru pereți și descoperită abia după ce artistul nu mai este. „Nu vreau să trebuiască să mor ca arta mea să fie văzută. Aș vrea să creez în jurul oamenilor”, spune ea. De aceea, deseori își ia șevaletul și merge în centrul orașului, unde începe să picteze. „Am o satisfacție atât de mare când pictez pe lângă oameni. Asta vreau să realizez: să fiu înconjurată de oameni cât timp fac artă și să îi las să vadă darul acesta al creației pe viu”, mai spune tânăra artistă.
