- Proiectul de buget pentru anul 2019 a creat controverse în ultimele săptămâni și nici varianta adoptată astăzi de guvern nu îi mulțumește pe toți.
- În noul buget nu au fost prevăzuți bani pentru indemnizațiile persoanelor cu dizabilități, Executivul pasând această responsabilitate primăriilor. Doar că primăriile se plâng că nu au fonduri suficiente.
- Riscul ca statul să nu îi mai ajute pe cei peste 70.000 de copii cu probleme speciale din România i-a scos în stradă pe părinți, care au protestat, de mână cu copiii lor, timp de trei ore în frig, în fața Guvernului, chiar în timpul ședinței în care a fost votat bugetul.
- Libertatea a vorbit cu câțiva părinți și vă prezintă poveștile lor.
Copilul care a stat șapte ani cu un diagnostic greșit, bătut de colegii de școală și de învățător
Emilia a venit la București din Târgoviște, lăsându-l pe fiul ei de 11 ani acasă, în grija soțului.
Cătălin are autism, dar medicilor le-a luat câțiva ani să pună diagnosticul corect.
Când băiețelul avea trei ani, Emilia a observat că are un comportament diferit de al unui copil de vârsta lui. Nu vorbea deloc sau dacă făcea asta, vorbea foarte mult, repetitiv, despre becuri sau despre mașina de spălat ori altceva care îi atrăgea atenția pe moment, țipa și avea perioade de agitație.
L-a plimbat pe la mai mulți medici, care i-au spus că „așa fac copiii”. În final, un medic și-a pus parafa pe un diagnostic: ADHD.
Copilul a trăit însă timp de șapte ani cu un diagnostic greșit.
„O prietenă și-a dat seama, acum vreun an, că e altceva. Mi-a zis «Măi, Emilia, du-l la București, la medic, că are semne de autism»”, povestește femeia. „Șapte ani am crezut că are ADHD, acum un an am aflat că are de fapt tulburări din spectrul autismului„.
Și-a crescut copilul singură, pentru că soțul său și tatăl copilului a lucrat în străinătate. S-a întors abia când a aflat diagnosticul real. În timpul ăsta, Emilia nu a muncit, fiind nevoită să aibă grijă de Cătălin, și s-a bazat doar pe banii trimiși de soțul său.
Un copil cu cerințe educaționale speciale are mari probleme de integrare în societate și mai ales la școală. Iar Cătălin a trăit asta pe pielea lui.
Mama sa povestește cum cel mic a fost bătut la școală de colegii lui, iar într-o zi copiii l-au încuiat într-un dulap. De spaimă, Cătălin a spart ușa dulapului cu picioarele, ca să iasă. Învățătoarea l-a pedepsit tot pe el. Cu un pumn în cap.
„Copilul meu a fost bătut și de copii, și de învățător, chiar și un părinte a avut tupeul să dea în el. L-am mutat de la școala aceea, acum e mai bine, merg cu el la ore. De acolo îl luam tot timpul plângând„, spune Emilia. Plânge și ea când povestește.
Cătălin are dosar de handicap, iar mama sa este shadow pentru el. Se descurcă din banii strânși de soțul său, din alocația copilului și din banii pe care îi primește ca asistent personal pentru acesta. Însă se teme că la un moment nu vor mai face față cu terapiile, medicamentele, hrana și ratele la bancă, iar un serviciu nu își poate lua, fiindcă nu îl poate lăsa singur pe Cătălin.
O complicație la sarcină i-a adus copilului tetrapareză spastică și întârziere psihomotorie
În loc de o mașină cu telecomandă, fiul Mirabelei a primit cadou de ziua sa, când a împlinit 10 ani, o operație la șold. Ca să și-o poată permite, Mirabela și-a luat un al doilea job. Urmează a doua operație.
„Medicii au știut că eu am placenta praevia, dar nu au vrut să-mi spună ce înseamnă asta. La 7 luni și jumătate m-am trezit cu o hemoragie masivă. Copilul meu a suferit atunci hemoragie craniană. În jur de trei ore a durat totul, drumul la spital, operația, resuscitarea copilului. Astea sunt consecințele. Nu vorbit, nu mers la timp. Ne-am luptat, l-am învățat să țină lingurința, să stea în fund„, povestește Mirabela.
La școală se descurcă foarte greu, pentru că nu are capacitatea de a învăța ca ceilalți copii. Merge greu, dar Mirabela s-a încăpățânat să-l dea la o școală normală pentru a fi tratat ca un copil normal.
„Când mă uit la el, îmi dă speranță să merg mai departe„, spune femeia. „Lupt pentru drepturile lui ca om, iar politicienii șterg cu el pe jos”.
Thor și Spiderman în miniatură
Doi „oameni mici” au adus zâmbete pe chipurile participanților la protest, prin energia și veselia lor. Pavel și Filip, în vârstă de 8 și, respectiv, 9 ani, s-au jucat în spatele gardurilor de protecție montate de jandarmi de-a eroii din filmul „Răzbunătorii”. Pavel se declară fan Spiderman, pentru că „nu trebuie să aștepte în trafic și ajunge repede la școală”, iar Filip îi adoră pe Thor și pe Căpitanul America. Nu s-a putut hotărî în care să se costumeze, așa că a luat ciocanul unuia și scutul celuilalt.
Cei doi suferă de o formă de nanism sau sindromul oamenilor mici, cum i se mai spune. Asta înseamnă că la maturitate vor avea mai puțin de un metru și jumătate.
Sunt optimiști și veseli, le place să se joace, să se uite la desene, iar la școală se descurcă foarte bine, povestește mama unuia dintre ei.
Citește și: