fost abandonat de parinti, de altfel nu a apucat niciodata sa-i vada. Strabunicii au reusit sa-l creasca, insa dupa 13 ani Florin s-a trezit din nou singur. „Veneam acasa si bunica era pe prispa, pe un scaun, cu capul cazut pe piept. Nu mai misca”, isi aminteste acum micutul. Nu i-a fost usor sa treaca peste momentul mortii celei care i-a tinut loc de mama, insa mai greu a fost cand strabunicul sau a paralizat si a fost luat de o fiica vitrega. Florin s-a trezit singur. Era exact inceputul iernii care tocmai a trecut. „Ma trezeam dimineata inghetat. Mai ales ca acoperisul se surpase intr-un colt si ramasese o gaura imensa”, ne-a povestit Florin. Cum se trezea, incepea sa caute vreascuri pentru a incalzi cei patru pereti in care isi ducea traiul de pe o zi pe alta. Mancare primea de la vecini.
Nu a renuntat insa la scoala. La 13 ani, desi e doar in clasa a V-a, isi doreste sa ajunga la liceu. „inca nu stiu daca voi intra, dar imi doresc sa nu abandonez scoala”, spune Florin. Este, de altfel, singurul vis al copilului de 13 ani. Nu se gandeste la o meserie anume si nu isi face planuri. stie ca ii va fi foarte greu sa se puna pe picioare singur si ii este extrem de frica de faptul ca poate fi luat din satul sau natal. „Pentru mine conteaza foarte mult ce fac in acest moment, cum se desfasoara fiecare zi”, ne-a spus el.
Totusi, pentru Florin a aparut si o raza de speranta. Lazarina si Tudor Constantin, 65 de ani, au auzit povestea lui Florin. „Suntem oarecum vecini. El locuieste in apropiere, insa abia la jumatatea iernii am aflat in ce conditii traieste. Ca nu are curent electric, sta seara si invata in frig la lumina lampii. S-a intalnit fiul meu cu el si i-a spus plangand toate lucrurile acestea. Nu am rezistat cand am auzit si l-am luat la noi”, ne-a spus Lazarina.
Florin este incantat de sansa oferita. Merge in continuare la scoala din satul vecin. Cate opt kilometri pe jos, zilnic, dus-intors. insa acum poate spune ca dupa fiecare zi de scoala se duce acasa.