Rateuri

Caci dublele nu sunt singurele rateuri: tot filmul – care se vrea „comedie” – e ratat, cap-coada si de la coada la cap… Motivul esecului e simplu: lipsa scenariului. „Garcea si oltenii” nu are un scenariu „prost” sau „idiot”; pur si simplu, nu are deloc! Daca e greu sa faci din rahat bici, e imposibil sa faci din nimic – orice. Partea cea mai amuzanta a filmului (dar poti sa-i spui „film”, daca n-are scenariu?!) s-a consumat la premiera, pe scena: Mugur Mihaescu, rastalmacind spusele regizorului Sam Irvin („Irving”? „Irwin”? L-am vazut scris in toate felurile…). Eram dispus sa inghit gagurile groase ale celor de la Vacanta Mare, cu conditia sa rad. Dar, cu vreo 2-3 exceptii (care tin, toate, de meseria regizorului: altfel spus, sunt poante de imagine), m-am plictisit solid la „Garcea si oltenii”. Si nu eram singurul: in sala (plina de oameni de la Media Pictures, rude, cunostinte, prieteni), abia se radea… Chiraielile lu Leana nu tin loc de replica, dupa cum nici cabotinismul lu Mihaescu nu face, dintr-un amator, actor. Daca rateul „comediei” cu olteni era de asteptat, ce ne facem cu un film „de autor”, precum „Turnul din Pisa”, regizat de un Serban Marinescu („Moara lui Califar”) si scris de un D.R. Popescu? D.R.P. a fost ditamai presedintele Uniunii Scriitorilor, a mai semnat scenarii etc… Or, „Turnul din Pisa” e (tot) un film fara scenariu: cativa actori (buni: Dinica, Visan, Visu, Marius Stanescu, Ioana Flora) se zbat intr-un acvariu gol, din care au fost aruncati pestii si scursa apa pan la ultima picatura… Falsa telenovela „filozofica”, fara nimic de spus, dar cu pretentii „artistice”, „Turnul din Pisa” pare un film tinut in formol vreo zece ani si lansat ca nou-nascut. Pacat de actori!

Urmărește-ne pe Google News