REPORTAJ. Ambiția a două ucrainence care vor să le arate „românilor că nu rămânem doar la statutul de victimă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Anna Sushko, 35 de ani, și Svetlana Holliak, 33 de ani, au deschis, la un an de la fuga de războiul din Ucraina, un salon de înfrumusețare în zona Timpuri Noi. Cele două femei și-au dorit să creeze un loc în care ucrainencele să se simtă, măcar pentru câteva ore, ca înainte de război și în care româncele să aibă parte de servicii de calitate la un preț bun: „Experții în unghii și păr din Ucraina sunt căutați în toată Europa”.
Cuprins:
O mamă și fiica ei intră timid în apartamentul transformat în salon. Au venit din Crângași, unde locuiesc, până pe Calea Văcărești fiindcă au citit pe grupuri că două ucrainence au deschis un salon - Beauty Bar Bucharest. Le preia Marina, hairstylist, venită din zona Kievului. Imediat își găsesc o temă de discuție: transportul în comun, mult mai bun în București decât în capitala Ucrainei. „În Kiev e o situație cumplită, avem niște autobuze mici și vechi ale unei companii private. Proprietarii doar iau banii și nu îmbunătățesc nimic. Ar trebui să apreciați mai mult ce aveți”, îmi explică femeia în engleză.
„Locul în care a reușit să zâmbească din nou”
Marina era și profesoară pentru tinerii care voiau să învețe hairstyling. A plecat când a început războiul cu inima zdrobită: soțul și fiul ei de 20 de ani nu au putut pleca, din cauza legii marțiale. Așteaptă cu teamă încorporarea. Marina se roagă mereu ca asta să nu se întâmple. „Înțelegem că trebuie să luptăm, dar tot e greu. Și eu am stat cu sufletul la gură până am ajuns cu soțul meu aici. El a putut să treacă granița pentru că am adoptat un copil cu patru luni înainte de război. Copilul ne-a salvat tuturor viața”, intră în discuție și Anna, una dintre cofondatoarele salonului.
„Marina când a venit aici nu mai zâmbise de un an. Acesta a fost locul în care a reușit să zâmbească din nou. Când am deschis, Marina era așa nerăbdătoare să primească primii clienți... A spus că așa și-a amintit cum era ea înainte de război, că s-a regăsit”, mai spune Anna, care se descrie de la început: „nu sunt o fată care să stea mereu la coafor”.
Îmbrăcată cu un hanorac și cu părul strâns pe fugă într-o coadă, femeia de 35 de ani a lăsat în martie anul trecut casa ei de lângă Kiev și grădinița pe care o înființase să ofere o altfel de educație copiilor. Imediat după ce a ajuns în București, a căutat un loc cu activități pentru copii și modalități prin care să dea o mână de ajutor celorlalți ucraineni.
Împreună cu Asociația pentru Responsabilitate Socială „Plan B” au pus pe picioare un centru pentru copii în zona Otopeni. A făcut un grup pentru mame din Ucraina pe Telegram la care s-au abonat mii de persoane. Printre ele și Svetlana. Atunci era încă în Harkov, orașul natal, al doilea oraș ca mărime din Ucraina, cu 1,5 milioane de locuitori.
„Harkov e la granița cu Rusia și era mereu bombardat, așa că stăteam toată ziua în buncăr. Am citit pe Telegram că pot veni aici fiindcă există un hub pentru copiii ucraineni și că mă pot implica”. Și-a luat fetița de clasa a III-a și în aprilie era deja în București. A devenit mâna forte în organizarea hubului educațional de la Școala Uruguay din Capitală, unde în mai a făcut o vizită și prima doamnă a SUA, Jill Biden.
Un loc în care mamele „să nu mai aibă griji pentru câteva ore”
Svetlana a început în România să își echivaleze și diplomele de tehnician dentar. Visul de a avea și un salon îl purta cu ea deja de cinci ani. „Nu știu care e situația aici în România cu mamele care își cresc singure copiii, dar în Ucraina sunt foarte multe. Voiam să fac în Harkov un hub care să aibă și un salon, activități sportive pentru mame și copii și un cabinet dentar, unde mamele să vină și pentru câteva ore să nu mai aibă griji”, povestește Svetlana. Nu s-ar fi gândit că va face primii pași către acest proiect în București, oraș despre care nu știa nimic înainte de război.
Nadia, experta în unghii a salonului întrerupe povestea. „Cafia?”, ne întreabă. „Puțin!”, răspund. „I я puțin!”, glumesc fetele („și eu puțin!”) Au început să învețe puțină română datorită copiilor lor care sunt înscriși la cursuri la școală. „Studiez acum, dar nu înțeleg tot”, spune timid Svetlana.
Și-a adus și părinții aici în decembrie anul trecut. Ei aveau o fermă la 10 kilometri de granița cu rușii. Soldații au rechiziționat tot ce aveau și s-au mutat în casa copilăriei ei. Svetlana se ridică repede în picioare și se îndepărtează puțin să se liniștească. „Nu vreau să mai plâng”, spune și zâmbește în timp ce merge în sala de coafură.
„Poți să auzi în limba ta: ce faci, ești bine?”
„Fetele vor fi mereu fete”, continuă Anna. Își amintește și că anul trecut când a făcut canalul de Telegram, la început mesajele de la mame erau despre unde se pot caza, educația copiilor, mâncare. După o perioadă, femeile au început să caute printre refugiate manichiuriste și coafeze care să poată merge acasă. „E altceva să mergi la salon decât să chemi pe cineva acasă, unde copiii strigă, soțul te întreabă ceva. La salon simți atmosfera și poți să vorbești în ucraineană, să auzi în limba ta: ce faci, ești bine?”, mai spune Anna.
Când a fost de sărbători la mama sa care stă în Polonia, a găsit acolo un astfel de salon. „A fost așa plăcut să fiu din nou într-un salon cu femei ucrainene. Calitatea oamenilor, atmosfera m-au făcut să mă simt ca acasă, înainte de război”. Și a venit și mai încurajată că trebuie să facă ceva în București. Așa că atunci când a sunat-o Svetlana într-o seară și i-a spus că au găsit spațiul, n-a mai stat pe gânduri.
În timp ce un avocat le-a ajutat cu înființarea firmei, ele singure au lucrat la amenajare. În martie au deschis.
„Salonul nostru este cu angajați ucraineni pentru comunitatea de ucraineni, dar și pentru români, să le oferim și noi un serviciu, să le arătăm că vrem să muncim aici, că nu rămânem doar la statutul de victimă. Vrem să arătăm că ne putem descurca și singuri”, a mai spus Anna.
În februarie, în România sunt angajați 5.007 ucraineni dintr-un total de 110.000. Ca să încurajeze cât mai multe persoane să se angajeze, Guvernul a schimbat regulile pentru obținerea sprijinului în bani, condiționându-l de căutarea unui loc de muncă sau înscrierea copiilor la școală. Potrivit Ministerului Muncii, în aprilie, numărul ucrainenilor angajați a crescut cu 28% în acest timp, potrivit Agerpres.
„Li s-a luminat fața”
Durerea războiului rămâne mereu prezentă pentru aceste femei. Așa că vor ca salonul să devină un spațiu în care ucrainencele să poată uita puțin de situația de acasă. Să îți reiei obiceiurile dinainte de invazie îți dă o pauză de la realitate. „Am avut o petrecere pentru deschiderea salonului și am oferit coafuri și machiaj gratuit. Am văzut cum toate femeile, după ce le-am machiat, imediat li s-a luminat fața, am făcut poze. Am văzut transformarea și că li s-a schimbat efectiv starea de spirit”, povestește Anna.
Are un an deja de când e în România, dar spune că n-a reușit să vadă mare lucru din București. Mereu e între școală și casă, jobul de mamă îi ocupă tot timpul aproape. „Nu am apucat să văd orașul, așa că pentru mine România e despre oamenii pe care i-am cunoscut. În primul rând, sunt recunoscătoare că am oportunitatea să stau aici, românii sunt persoane extraordinare, toți ucrainenii cu care am vorbit cred asta. Noi înainte nu știam nimic despre România și nici nu mai venisem aici. E o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem că deși suntem vecini, nu ne cunoșteam”, spune Anna.
Persoanele care vor să sprijine proiectul ucrainencelor, pot accesa pagina lor de Instagram, aici.
