Gheorghe Moroşan, cum apare pe unele acte şi pe Facebook, sau Moroşanu, cum e trecut încă pe lista de la interfonului blocului în care locuia, avea relaţii bune cu vecinii.
„Îl ştiu din 1984, un om muncitor, liniştit, nu am avut niciodată probleme cu el”, spune un locatar în vârstă, de la etajul unu. Din pragul uşii, domnul cu bonetă îşi aminteşte „ce ordine era pe vremea lui Ceauşescu”. Da, fostul lui vecin Moroşanu fusese condamnat, „şi-a bătut cumnatul, de la o moştenire. L-a bătut rău, a fost destul de urât, se mai întâmplă”, adaugă bărbatul.
„Venea aproape zilnic la apartament”
Moştenirea în cauză este casa din comuna Bogdăneşti, unde Moroşan locuia împreună cu soţia, Aurelia, şi cu soacra, în vârstă de 99 de ani. Locuinţa respectivă are două etaje şi nici un semn de renovare sau îmbunătăţire. Curtea, în neorânduială, e păzită de un câine. Nici vecinii din Bogdăneşti nu se plâng de soţii Moroşan, precizând că nu îi cunosc foarte bine, nu sunt în relaţii apropiate cu ei.
Gheorghe şi Aurelia au două fiice, Gina şi Mihaela, ambele stabilite în Germania. Una dintre fiice, Mihaela, cea mică, a venit de urgenţă în ţară, zilele acestea.
Bogdăneştiul se află la zece minute distanţă de mers cu maşina de Oneşti. Unii locatari de la blocul din strada Stirenului susţin că Moroşan venea destul de des să-şi viziteze fostul apartament. „Avea cheile încă, şi pentru intrat în bloc, şi pentru intrat în apartament. Îl vedeam aproape zilnic cum urcă scara. Nu ştiu ce făcea înăuntru”, afirmă un tânăr, care stă la etajul 4 al imobilului.
Pe lista cu plata întreţinerii, în dreptul apartamentului 11, apare drept proprietar Chimcomplex, SC Chim SRL.
Anunţaţi de vecinii de la 4
Blocul unde s-au produs crimele este mic, reabilitat exterior, cu două intrări cu uşi de fier şi cu o scară îngustă. E genul de imobil în care e greu să ţii secrete, toată lumea ştie ce face toată lumea. Când cei doi muncitori au intrat în fosta locuinţă a lui Moroşan, evenimentul nu a trecut neobservat de vecinii de la etajul patru.
Cineva din familia Gaşcu, de la apartamentul 14, a dat un telefon şi i-a anunţat pe soţii Moroşan. De la geamul aceluiaşi apartament, soţia agresorului a privit în balconul unde erau ţinuţi cei doi ostatici. Domnul nostalgic de la etajul 1 nu e singurul din bloc care are înţelegere pentru foştii vecini.
Tot timpul cât a durat criza, uşa de serviciu a blocului a fost deschisă, spun martorii la eveniment. Adică prin spate se putea intra, fără ca Moroşan sau soţia lui să observe asta, de la geam. Şi pe acea uşă au şi intrat, până la urmă, forţele de ordine.
Răpirea în direct
Copiii din cartier au reuşit să filmeze cu telefoanele mare parte din criza ostaticilor. Au trimis filmările şi pozele către televiziuni. Când nu încercau să treacă prin faţa camerelor video pe trotinetă, puştii se lăudau reciproc pentru publicare sau făceau schimb de „prăzi” filmate, ca şi cum era vorba de cartonaşe Panini.
„La scara noastră, avem un violator”, afirmă o fetiţă, pentru a nu rămâne mai prejos faţă de tovarăşii de la scara lui Moroşan. O altă copilă îi dă dreptate: Da, e un nene care stă la geam şi ne face semn cu degetul să venim la el în casă. S-a dus tata şi l-a bătut, i-a scos vreo doi dinţi, după ce mi-a făcut mie semn”. Justiţia prin forţe proprii n-a fost inventată de familia Moroşan. El a transformat-o însă într-un eveniment sălbatic, atroce și ireversibil. A omorât oameni.
Agresorul, criză de furie în spital
Adulţii şi vârstnicii care treceau prin dreptul balconului negri de pe Stirenului doar dădeau din cap şi treceau mai departe. Oneştiul e un oraş cu aproximativ 39.000 de locuitori.
Dubla crimă i-a atins, direct sau indirect, pe toţi. Unii îi cunosc pe soţii Moroşan, alţii îi cunosc pe cei doi bărbaţi ucişi.
Soţia lui Dan Patatu, victima în vârstă de 55 de ani, lucrează ca asistentă la Spitalul Oneşti. Acolo a fost internat şi operat şi agresorul, care, după ce s-a trezit din operaţie, spun surse din spital, a avut o criză de furie, atacând mobilierul din salon.
„Sper să răspundă, pe lângă Moroşanu, şi alţi vinovaţi”
Celălalt om ucis, Silviu Iştoan, care mergea pe 37 de ani, nu era căsătorit, avea o prietenă cu care se tot certa şi se împăca. Fratele lui, Paul, spune că a aflat despre luarea de ostatici de la colegii lui Silviu.
„Nu m-au contactat în nici un fel autorităţile, după ce s-a întâmplat cu fratele meu. Nu mi-au oferit sprijin sau informaţii. Sper să răspundă, pe lângă Moroşan, şi alţi vinovaţi”, a declarat fratele victimei.
Un bărbat a adus două candele mari şi le aprinde la intrarea în bloc. „Stau peste drum. Din apartamentul meu a fost coordonată operaţiunea. Ce să spun? Toţi aşteptau ordine. Ăia de la Oneşti, de la Bacău, ăia de la Bacău, de la Bucureşti. Lunetişti? A fost unul, dar n-a avut ordin. Dar şi cu praştia puteau să dea, că nu e cine ştie ce distanţă! Dar s-au temut că strică ordinul!”, exclamă omul, făcându-şi cruce pentru sufletul celor morţi.
Uşa de la apartamentul 11 a fost înlocuită cu una nouă şi încuiată, de data asta, cu nişte chei pe care nu le are şi fostul proprietar.
Pe aleea din faţa blocului, petele de sânge s-au uscat şi au căpătat culoarea pământului. Dacă n-ar fi cercurile făcute cu creta verde în jurul lor, ar trece neobservate.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro