Cei care citesc dosarul „Prostituatele” întocmit în acea vreme de Chestura de Poliţie sau în registrul medical al prostituatelor află informaţii despre cum era practicată prostituţia, despre femeile care o practicau, despre stabilimentele considerate legale în acele vremuri, dar şi despre bolile cu transmitere sexuală pe care le aveau prostituatele sau clienţii acestora.

alba 4Icon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 9

Informaţii ample despre prostituţia legală în Arhivele Judeţene

Arhivele Judeţene din Alba conţin două tipuri de informaţii despre prostituţia legală din perioada interbelică, respectiv date poliţieneşti şi medicale, după cum spune şeful Serviciului Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, Dana Zecheru.

::placeholdeR–>

În perioada 1939-1941, în evidenţele Chesturii de Poliţie Alba Iulia erau înregistrate 89 de prostituate care îşi desfăşurau activitatea legal. În evidenţe, prostituatele erau descrise în detaliu, iar pe lângă datele de identificare, în registru apăreau descrierea fizică, nivelul de educaţie, limbile străine cunoscute, dar şi numele restaurantului sau cafenelei unde îşi practicau meseria. Aceste informaţii aveau rolul de a ajuta agenţii de poliţie să le identifice pe cele care lucrau clandestin, care nu erau în evidenţa unui medic, nu îşi făceau analize medicale periodic şi aveau diverse boli cu transmitere sexuală.

Informaţiile de arhivă scot la iveală faptul că prostituţia era foarte bine monitorizată de către stat, iar prostituatele plăteau un impozit pentru activitatea prestată. Bordelurile funcţionau în legătură cu cele mai în vogă restaurante, hoteluri şi cafenele din Alba Iulia, locuri unde fetele îşi racolau clienţii.

Prostituţia era bine monitorizată de către stat

Informaţiile de arhivă scot la iveală faptul că prostituţia era foarte bine monitorizată de către stat, iar prostituatele plăteau un impozit pentru activitatea prestată. Bordelurile funcţionau în legătură cu cele mai în vogă restaurante, hoteluri şi cafenele din Alba Iulia, locuri unde fetele îşi racolau clienţii.

„Fondurile arhivistice în care sunt informaţii privind prostituţia din Alba sunt de două tipuri: fonduri poliţieneşti şi fonduri sanitare. În cadrul fondurilor poliţieneşti, există atât un registru în care este trecută fiecare prostituată care îşi desfăşura activitatea legal, dar şi dări de seamă, rapoarte ale agenţilor de poliţie care verificau modul în care se desfăşura această activitate. Există şi câteva denunţuri mai mult sau mai puţin anonime care sunt extrem de interesante în ceea ce priveşte activitatea pe care o anumită doamnă o practica ilegal la domiciliul personal, şi nu în stabilimente publice, aşa cum prevedea atunci legislaţia”, explică Zecheru.

Potrivit acesteia, în documente sanitare există tot felul de date statistice în legătură cu vârsta persoanelor care făceau prostituţie, ocupaţia, vizite la doctor, numărul de boli pe care le aveau, informaţii care completează de fapt celelalte informaţii din dosarele poliţieneşti.