REPORTAJ: Prostituția în interbelic, o meserie legală făcută de nevoie, plictiseală sau plăcere| FOTO DOCUMENT
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În perioada interbelică, prostituţia era o adevărată meserie legală pe care doamnele o practicau multe de nevoie, împinse de greutăţile vieţii, altele dintr-o decepţie sentimentală, iar unele chiar din plictiseală sau din plăcere. Informaţii inedite despre prostituţia legală din judeţul Alba se regăsesc în dosarele din Arhivele Judeţene, iar datele sunt de-a dreptul savuroase.
Cuprins:
Cei care citesc dosarul „Prostituatele” întocmit în acea vreme de Chestura de Poliţie sau în registrul medical al prostituatelor află informaţii despre cum era practicată prostituţia, despre femeile care o practicau, despre stabilimentele considerate legale în acele vremuri, dar şi despre bolile cu transmitere sexuală pe care le aveau prostituatele sau clienţii acestora.
Informaţii ample despre prostituţia legală în Arhivele Judeţene
Arhivele Judeţene din Alba conţin două tipuri de informaţii despre prostituţia legală din perioada interbelică, respectiv date poliţieneşti şi medicale, după cum spune şeful Serviciului Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, Dana Zecheru.
„Fondurile arhivistice în care sunt informaţii privind prostituţia din Alba sunt de două tipuri: fonduri poliţieneşti şi fonduri sanitare. În cadrul fondurilor poliţieneşti, există atât un registru în care este trecută fiecare prostituată care îşi desfăşura activitatea legal, dar şi dări de seamă, rapoarte ale agenţilor de poliţie care verificau modul în care se desfăşura această activitate. Există şi câteva denunţuri mai mult sau mai puţin anonime care sunt extrem de interesante în ceea ce priveşte activitatea pe care o anumită doamnă o practica ilegal la domiciliul personal, şi nu în stabilimente publice, aşa cum prevedea atunci legislaţia”, explică Zecheru.
În perioada 1939-1941, în evidenţele Chesturii de Poliţie Alba Iulia erau înregistrate 89 de prostituate care îşi desfăşurau activitatea legal. În evidenţe, prostituatele erau descrise în detaliu, iar pe lângă datele de identificare, în registru apăreau descrierea fizică, nivelul de educaţie, limbile străine cunoscute, dar şi numele restaurantului sau cafenelei unde îşi practicau meseria. Aceste informaţii aveau rolul de a ajuta agenţii de poliţie să le identifice pe cele care lucrau clandestin, care nu erau în evidenţa unui medic, nu îşi făceau analize medicale periodic şi aveau diverse boli cu transmitere sexuală.
Informaţiile de arhivă scot la iveală faptul că prostituţia era foarte bine monitorizată de către stat, iar prostituatele plăteau un impozit pentru activitatea prestată. Bordelurile funcţionau în legătură cu cele mai în vogă restaurante, hoteluri şi cafenele din Alba Iulia, locuri unde fetele îşi racolau clienţii.
Prostituţia era bine monitorizată de către stat
Informaţiile de arhivă scot la iveală faptul că prostituţia era foarte bine monitorizată de către stat, iar prostituatele plăteau un impozit pentru activitatea prestată. Bordelurile funcţionau în legătură cu cele mai în vogă restaurante, hoteluri şi cafenele din Alba Iulia, locuri unde fetele îşi racolau clienţii.
„În Alba Iulia erau câteva stabilimente, la Bulevard şi la Hotel Dacia erau cele mai cunoscute. Avantajele existenţei acelei prostituţii legale erau că se elibera o chitanţă, era un venit, iar în al doilea rând că era controlul sanitar al persoanelor care practicau prostituţia. Fiecare prostituată avea un medic şi mergea regulat la control la policlinicile de stat sau la cabinetele particulare, în funcţie de cât de înstărită era acea doamnă care desfăşura acea activitate. Acel carneţel de sănătate era o garanţie atât pentru ele, cât şi pentru clienţi că acea activitate se desfăşura în condiţii igienice şi liniştitoare din punct de vedere sanitar”, spune Dana Zecheru.
Potrivit acesteia, în documente sanitare există tot felul de date statistice în legătură cu vârsta persoanelor care făceau prostituţie, ocupaţia, vizite la doctor, numărul de boli pe care le aveau, informaţii care completează de fapt celelalte informaţii din dosarele poliţieneşti.
„Damele de companie aveau o pregătire profesională variată, de la lipsa studiilor până la facultate. Existau persoane care aveau religii diferite, etnii diferite, grad de cultură diferit, studii diferite, statut social diferit sau stare familială diferită. În documentele sanitare sunt precizate motivele pentru care s-au apucat de această meserie, iar foarte multe dintre ele specifică motivul cum ar fi o decepţie în dragoste, faptul că ar fi fost abandonate de iubit, că ar fi rămas văduve cu mulţi copii mici sau chiar de plăcere”, explică Zecheru.
Potrivit acesteia, în dosarele din arhive nu se regăsesc informaţii despre sumele câştigate de prostituatele din Alba, însă sunt date clare privind faptul că acestea virau un impozit către stat.
„Nu sunt informaţii în colecţiile arhivistice despre costurile serviciilor prostituatelor, însă legislaţia interbelică prevedea foarte clar virarea impozitului către stat”, mai spune şeful Serviciului Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale.
Soldaţii ruşi au încurajat prostituţia ilegală
O altă faţă a prostituţiei din Alba este cea „ilegală” sau „clandestină”, aşa cum este specificată în registrele de arhivă ale Poliţiei. După venirea soldaţilor ruşi pe teritoriul României, atât în ţară, cât şi în Alba Iulia prostituţia ilegală scapă de sub control şi se dezvoltă foarte mult. Clienţii prostituatelor ilegale erau soldaţii ruşi, iar agenţii de poliţie închideau de foarte multe ori ochii ştiind că nu e bine să îi superi pe militarii Armatei Roşii.
„Pe lângă această activitate legală a existat şi o prostituţie ilegală care era practicată de anumite persoane ce locuiau în jurul oraşului. În anumite zile de târg, de sărbătoare, acestea mai făceau un ban în şanţurile Cetăţii din Alba Iulia, iar o înflorire a acestei prostituţii ilegale a avut loc după septembrie - octombrie 1944, când trupele ruseşti au ajuns pe teritoriul judeţului Alba, iar soldaţii ruşi erau principalii clienţi ai acestei prostituţii ilegale. Agenţii de poliţie depistau faptele acestea ilegale dar nu reacţionau pentru că nu era bine să îi superi pe soldaţii Armatei Roşii”, explică Dana Zecheru.
În Alba Iulia, o parte a prostituţiei ilegale se desfăşura chiar în şanţurile cetăţii istorice, unde după lăsarea întunericului prostituatele îşi duceau clienţii în locuri ferite, întunecate şi necirculate.
„În '44 – '45 prostituţia ilegală a scăpat de sub control iar acest lucru este reliefat în registrele medicale de la acea vreme când foarte multe femei sunt luate în evidenţă cu boli venerice dar şi mulţi soldaţi ruşi”, mai spune Dana Zecheru.
Nuşi şi Eli, prostituate cu acte în regulă în Alba Iulia
Prostituatele din Alba Iulia care desfăşurau legal această activitate aveau porecle sau nume după care erau recunoscute de clienţi, iar unele aveau deja o vechime importantă în această meserie. Potrivit Arhivelor Poliţiei de la acea vreme, Nuşi era una dintre prostituatele vestite din oraş, având 28 de ani şi deja 8 ani de prostituţie. Aceasta era însă depăşită în vechime de Eli, una dintre cele mai vechi prostituate cu 11 ani de activitate şi care era damă de companie la Bulevard, un local luxos la acea vreme. Pe lângă aceste femei educate, practicau prostituţia din nevoie şi femei simple cu mulţi copii şi fără educaţie cum este Fechete, care nu avea părinţi şi avea un copil minor.
În stabilimente sau în localurile unde se practica prostituţia fetele erau înregsitrate direct ca prostituate, cum se întâmpla la Bulevard, iar în altele erau servitoare, casiere, servante, bucătărese sau „cafegioaice”.
Prostituţia legală din România este desfiinţată de liderii comunişti odată cu instaurarea acestui nou regim, iar prostituatele care nu acceptă să se lase de meserie sunt monitorizate de poliţie, amendate sau chiar arestate.
Sursa FOTO - Imagini de Arhiva
Citește și: VIDEO/Neurochirurgii avertizează: sunt mulți copii cu sistemul nervos atacat de boli ale sărăciei. Adolescenții au afecțiuni ”bătrânești”
