Lidia Matei avea doar 30 de ani când a plecat din România „din curiozitate”. Lucra în resurse umane, avea o viață bună, dar voia să știe cum e să trăiești și dincolo, peste granițe. A locuit în Londra, într-un cartier de case ca din filme, dar pandemia cu restricțiile ei a făcut-o să viseze la o viață la țară.
„Locuiam într-o casă împărțită în două și eu cu prietenul meu aveam partea de etaj, deci nu aveam acces la grădină. Din iunie-iulie, am început să simt că am nevoie de mai mult spațiu să respir, să ies. Mă strângeau pereții”, povestește românca.
Lucrează într-un departament de recuperări de datorii, la o firmă care furnizează gaz și curent, și din martie 2020 este în telemuncă.
„Parcă te aștepți să apară de la orice colț o trăsură trasă de cai cu însemne regale”
Sora ei locuia deja de ani buni la țară, în zona Kent, și ea a ajutat-o să-și găsească satul ideal. A ajuns în Marden, un sat la 80 de kilometri de Londra. Lidia și prietenul ei s-au adaptat repede de la viața de metropolă cu aproape 9 milioane de locuitori la liniștea unei localități cu 4.000 de suflete. În Anglia, cea mai mică unitate administrativ-teritorială poartă numele de „civil parish”, satul de la noi, dar aceste „parohii civile” au tot ce le trebuie locuitorilor pentru o viață decentă.
„Satul a fost construit în jurul unei biserici, din acelea cum vezi prin filme. Cu pietrele funerare în curtea ce o înconjoară. Parcă te aștepți să apară de la orice colț o trăsură trasă de cai cu însemne regale, urmată de însuși Robin Hood cu gașca lui”, spune Lidia.
„Merele de aici au parfum”
La doi pași de casa lor e o clinică în care sunt medici de familie, dar și de alte specializări. Dar ce a impresionat-o cel mai tare este conceptul lor de magazin sătesc. „În magazinul local se vând miere de la un nene ce o produce la el în ogradă, plăcinte făcute de o doamnă, smântână lichidă produsă la o fermă din apropiere, mere din livezile ce înconjoară satul”.
Produse cu gust și miros, nu precum cele pe care se obișnuise să le cumpere din supermarketurile londoneze. „Merele cumpărate din supermarket nu miros. Or, astea sunt parfumate. Apoi, smântâna aceea pe care ei o mănâncă cu pâine caldă și gem este delicioasă. În Londra nu o găseam”, spune românca.
S-a întrebat de ce nu se poate ca și la noi la țară oamenii să-și poată vinde produsele din gospodărie. „Cum ar fi ca la magazinul local, din satul românesc, printre cornuri cu ciocolată și crenvurști să își vândă și tanti Leana pătrunjelul și ceapa din grădină sau plăcinte făcute cu iubirea aia pentru a face, ce nu le lipsește gospodinelor din satul românesc, mere și nuci din ogrăzile oamenilor și câte și mai câte”, este ideea româncei.
Comunitatea din Marden este foarte preocupată să ajute afacerile din zonă și să mănânce local. A simțit-o pe pielea ei. „Am postat pe un grup local pâinica de casă pe care am făcut-o. Am spus în postare că pentru doritori putem face și livra. Nu m-am așteptat să am comenzi de pâine în fiecare zi, apoi”.
Bârfa englezească e „mai diplomată”
Oamenii au fost foarte primitori cu ei. De cum s-a mutat, o vecină a venit și le-a povestit despre viața cartierului. „Ne-a informat o vecină despre cine stă la casele din jur, ce povești au. Nu e doar în România asta cu «o știi pe cutărica a lui cutărică?», și acolo e la fel. Ce e diferit e că sunt mai diplomați. Ne-a pus la punct unde sunt zonele de atracție, unde putem merge să bem o bere, chestii dintr-astea”.
Mândria de a trăi la țară
Acum au o curte mică, în care au putut să-și aducă și cei doi căței pe care i-au luat cu ei din România, și se bucură de viața într-o comunitate liniștită. Viața la țară vine la pachet și cu mai puține cheltuieli. Pe casa lor, care are un dormitor, living și bucătărie, plătesc sub 700 de lire, la jumătate decât dădeau în Londra. Dar cel mai mare avantaj este locul de parcare inclus.
„Asigurarea la mașină e la o treime. În Londra e foarte greu să îți găsești parcare și în funcție de locul în care parchezi este costul asigurării. Dacă o parchezi pe stradă, e mai mult”, explică românca.
Totuși, Lidia și prietenul ei nu au renunțat la ideea de a se întoarce acasă, în România. Au o casă la țară, în Vâlcea, și i-ar plăcea ca ceva din viața rurală englezească să se prindă și de noi. „Ce mi-a mai plăcut este mândria și iubirea cu care oamenii își tratează oamenii, produsele și până și pietrele de pe drum”.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro