S-au implinit sase luni de cand Romanita si Adrian Iovan s-au trezit in dormitorul lor cu un hot in toiul noptii. Adrian l-a impuscat mortal pe Bogdan Iancu, care venise sa ii jefuiasca. Pentru cei doi soti cosmarul a inceput in noaptea de 5 spre 6 octombrie anul trecut si inca mai continua si acum. Ei isi incuie in fiecare seara usa dormitorului atunci cand merg la culcare. Tot dupa sase luni, iata ca Romanita a reusit sa isi termine si cartea pe care a inceput-o la o luna dupa eveniment si pe care o va lansa la 31 martie, la Casa Vernescu.
Libertatea: Cum este viata ta si a lui Adrian dupa sase luni de la tragedia care a avut loc anul trecut, in noaptea de 5 spre 6 octombrie, in resedinta voastra din Primaverii?
Romanita Iovan: Am incercat sa ne continuam viata in mod firesc. Iti dai seama ca ne-a fost foarte greu. Eu nu am iesit din casa doua luni, timp in care am pierdut si sarcina. Am trecut prin momente de cosmar. Imi aduc aminte ca saptamani in sir nu am vrut sa vad pe nimeni. Prietenele mele care au incercat sa-mi fie aproape au apelat la tot felul de stratageme sa ma vada. Uneia dintre ele i-a venit ideea sa-mi dea carti si asa a reusit sa ma convinga sa ne vedem. Am citit in cele doua luni zeci de carti. Nu am fost in stare sa fac altceva.
Acum va mai opreste lumea pe strada?
Da, ni se mai intampla. Recent, chiar la inmormantarea Laurei Stoica, unul dintre preotii care au tinut slujba a venit la noi, ne-a strans mana si ne-a spus sa fim tari si sa incercam sa luptam pentru ca tiganii sa nu reuseasca sa ne cotropeasca.
Iti mai scriu oamenii?
Da, primesc in continuare scrisori acasa. Am primit sute pana acum, marea majoritate sunt de la femei si familii si sunt, in general, scrisori de consolare si de compatimire.
Iti mai este teama sa stai in casa? Stiu ca dupa tragedie iti era frica sa ramai singura in dormitor.
Ne-am mai obisnuit, dar continuam sa incuiem dormitorul cu cheia cand mergem la culcare, ceea ce este groaznic. Dupa sase luni eu nu pot sa ma bag in pat pana nu incui usa de la dormitor gandindu-ma ca daca este incuiat nu se poate sa mai intre cineva peste noi cand dormim. Daca nu fac acest gest care mi-a intrat in reflex, am senzatia, de cate ori ma intorc cu fata spre peretele unde este usa, ca intra cineva pe usa. Imaginea hotului din usa nu pot sa mi-o scot din cap, asa sa singurul remediu este sa incui usa cu cheia.
Totusi aveti multe sisteme de protectie acum. E cam greu sa mai ajunga cineva la voi in dormitor in timpul noptii.
E adevarat. Ne-am transformat casa in cazemata, avem bodyguard 24 de ore din 24, ne-am pus gratii la subsol, jaluzele de aluminiu la parter si la etajul al doilea unde avem terasa. Seara casa se inchide ca o fortareata. Pornim si alarma inainte sa ne culcam si nu ne mai miscam prin casa si cu toate astea noi ne incuiem in dormitor cu cheia. Nu este normal, ne dam seama ca avem o problema pe care, deocamdata, nu o putem rezolva decat in acest fel. Dar, din pacate, avem in continuare probleme cu persoane necunoscute care vin la poarta si spun bodyguardului ca locuiesc acolo, care vor sa intre in curte.
‘Coala de hartie a tinut pentru mine locul unui psiholog’
Iata ca dupa sase luni de la tragicul eveniment care a avut loc la voi in casa te pregatesti sa lansezi la sfarsitul acestei luni o carte. Ce te-a determinat sa o scrii?
Am inceput sa scriu cartea in noiembrie anul trecut, la o luna dupa ce ne-am trezit cu hotul in dormitor. Este important de stiut ca nu as fi scris aceasta carte niciodata, dar pana la urma a fost o posibilitate de a incerca sa-mi vindec durerea. Din pacate, tragedia care s-a intamplat in noaptea de 5 spre 6 octombrie, la trei zile dupa ziua mea de nastere, nu a fost singura. Ea a fost adancita de rautatile si de minciunile scornite de semenii mei. Probabil acest lucru a condus pana la urma la ideea de a-mi asterne pe hartie gandurile si trairile.
La ce te-ai gandit cand ai numit cartea “Cuvantul care ucide”?
Titlul este dat de exprimarile negative la adresa mea facute de oameni care poate nici nu m-au cunoscut vreodata. De altfel, ideea cartii a pornit de la imposibilitatea de a-mi manifesta gandurile fata de terte persoane, avand in vedere faptul ca dupa tragedie am stat in casa doua luni, iar aici nu-l intalneam decat pe sotul meu, care gandea la fel ca mine. Atunci a ma exprima fata de el era ca si cum as fi vorbit singura, pentru ca el oricum gandea la fel ca mine, iar eu simteam nevoia sa ma exprim fata de oameni in general, fata de cei care aveau informatii false din exterior, in acele momente nu m-am gandit ca toata manifestarea mea prin scris se va materializa intr-o carte.
Sa inteleg ca nu te gandeai la inceput ca vei ajunge sa publici o carte…
La inceput a fost pur si simplu dorinta de a-mi exprima gandurile, de a scoate din mine toate clipele de groaza prin care am trecut. Pot sa spun ca foaia de hartie a fost psihologul meu. Majoritatea prietenilor m-au sfatuit atunci sa merg la un psiholog, dar eu am refuzat. Am considerat ca nu ma poate ajuta cu ceva o persoana care nu a trait ce am trait eu. Pana la urma coala a tinut locul unui psiholog si am comunicat cu stiloul si cu foaia de hartie, si in final a iesit o carte pe care n-as fi dorit sa o scriu vreodata, pentru ca subiectul este tragic si nu as fi vrut sa trec prin ceea ce am trecut.
Evoci si amintiri legate de trecutul tau si de viata ta de pana atunci?
Ideea de a introduce in carte evenimente trecute, din copilarie si din adolescenta, din anii facultatii si ai carierei mele de fotomodel si dupa aceea din cariera mea de femeie de afaceri si de creator de moda, a venit intr-un moment in care mi-am dat seama ca daca aceasta carte va avea ca substanta numai “cuvantul care ucide”, adica numai momentul tragic care a urmat dupa, va fi o carte foarte trista. Initial am impartit volumul pe capitole si am realizat ca ar fi ca si cum ar fi doua carti, una cu o tema foarte trista si o alta cu o tema foarte frumoasa. Eu am avut pana la momentul intrarii hotului in casa mea o viata plina de lucruri minunate si atunci era o discrepanta enorma intre capitolul care ar fi cuprins “cuvantul care ucide” si celelalte capitole care reprezinta pana la urma viata mea. Viata mea pe scurt, desigur. Si in final am reusit sa gandesc impreuna cu editura un melanj, astfel ca volumul nu mai este impartit in capitole, ci cartea are un singur titlu si un mare capitol: “Cuvantul care ucide”.
Cand va avea loc lansarea cartii?
Lansarea o sa fie la sfarsitul acestei luni, mai exact la 31 martie, la Casa Vernescu, a doua zi dupa ce va fi lansata revista “Top Capital 100 de femei de succes din Romania”. Prefata cartii este realizata de Cristi Brancu, a treia persoana care a citit cartea, dupa tatal si sotul meu. De fapt cartea este dedicata sotului meu, Adrian Iovan, fara de care acum poate nu mai eram in viata. La inceput vom publica numai 3.000 de exemplare, la un pret de 19 lei noi, iar cu banii care se vor strange din vanzarea cartii vreau sa deschid o fundatie umanitara – “Fundatia Romanita” – pentru oamenii de cultura care traiesc dintr-o pensie de 2.000.000 lei sau in functie de necesitati voi incerca sa ajut oamenii amarati. De altfel, cea care a realizat coperta cartii, Irina Mihai, care este o fosta colega de liceu a sotului meu si la a carei editura voi scoate cartea, a cedat toate costurile de productie fundatiei pe care o voi deschide.
Verdictul a fost: legitima aparare
Viata bogatasilor din selectul cartier bucurestean Primaverii a fost data peste cap de un incident unic, cum in Romania nu s-a mai intalnit, consumat anul trecut, in noaptea de 5 spre 6 octombrie. Un spargator a fost impuscat in cap chiar in luxoasa vila a creatoarei de moda Romanita Iovan, casa in care individul intrase pentru a o jefui. Cel care, cu o arma de vanatoare de calibrul 12 mm, i-a zburat creierii lui Florin Bogdan Iancu (foto dreapta), in varsta de 27 de ani, un client permanent al aresturilor si al puscariilor, cu zeci de furturi la activ si 18 ani de condamnari, a fost chiar sotul femeii de afaceri, pilotul Adrian Iovan. Dupa mai multe luni de audieri si cercetari, procurorul Andreea Serbanoiu, care s-a ocupat de caz, a dat verdictul: legitima aparare.
Candidata la „Top Capital – 100 femei de succes”
Creatoarea de moda Romanita Claudia Iovan este si anul acesta candidata la “Top Capital – 100 femei de succes”, care va aparea pe piata la 30 martie. Una dintre cele mai bogate femei din Romania, Romanita are ca afaceri o casa de moda, un magazin de lux sub franciza Escada si un imobil de birouri, evaluat la circa patru – cinci milioane de euro.