Noua strategie de luptă low-cost a Rusiei. Moscova schimbă abordarea în războiul de uzură din Ucraina

Cuprins:

Dronele au schimbat strategia

Numai în 2025 au fost lansate împotriva Ucrainei peste 33.000 de drone Shahed și variante ale lor, față de circa 4.800 pentru aceeași perioadă a anului precedent. În același timp, lansările de rachete de croazieră și balistice au rămas relativ constante, potrivit graficelor analizate.

Această transformare reflectă schimbarea strategiei ruse: saturarea apărării aeriene prin volume mari, presiune asupra centrelor urbane și încercarea de a forța cedarea Ucrainei prin uzură.

Scalabilitatea este cheia — dronele low-cost permit Rusiei să ruleze un război de volum în locul unor ofensive decisive.

Rusia mărește capacitate de fabricare a dronelor

Dronele Shahed, proiectate inițial în Iran (numele înseamnă „martor” în persană și arabă), au fost inițial importate; astăzi sunt fabricate și în Rusia, în mai multe locații, inclusiv Alabuga și la Uzina Electromecanică din Izhevsk (IEMZ Kupol).

Pentru menținerea producției, Rusia apelează la lanțuri internaționale de componente electronice și, după rapoarte, la electronice occidentale obținute prin contrabandă.

În ultima perioadă, producția s-a extins — IEMZ Kupol dezvoltă, se spune, variante mai avansate precum muniția Shahed-238 — iar Rusia a început să inoveze și să diversifice variantele, introducând și sisteme momeală (decoy) în lansări.

Cea mai avansată variantă, Geran-3, ar avea, conform unor estimări, o rază de acțiune de până la 2.500 kilometri; această capacitate a permis, de exemplu, trimiterea unor drone spre Polonia și deschide posibilitatea loviturilor mai departe în vest — inclusiv către țările baltice și părți din Europa Centrală.

Provocare pentru Occident

Provocarea principală pentru Occident nu este doar interceptarea acestor drone, ci realizarea lor la costuri sustenabile. A doborî astfel de muniții cu avioane de vânătoare sau rachete antiaeriene scumpe — cum a procedat Polonia — poate transmite hotărâre, dar este financiar nesustenabil, întrucât costul de producție al unei drone Shahed este estimat între 20.000 și 50.000 de dolari, iar versiunile momeală pot costa și mai puțin.

A cheltui sute de mii de dolari pentru a elimina fiecare dronă devine asimetric din punct de vedere economic. Ucraina a învățat să reacționeze practic: multe Shahed/Geran sunt doborâte de mitraliere antiaeriene mobile, deoarece zboară lent.

Soluții mai ieftine — drone interceptoare, sisteme anti-dronă și lasere cu energie concentrată — devin tot mai importante, iar țările occidentale trebuie să urmeze strategii similare pentru a rezista la atacuri în volum mare.

Dronelor le-a revenit și un rol central în capacitățile defensiv-ofensive ale Ucrainei. La început, arsenalul ucrainean era modest, axat pe Bayraktar TB2 și pe quadcoptere pentru recunoaștere și observare artilerie.

Ucraina investește și ea masiv în drone

Treptat, Ucraina a redus dependența de platforme străine și a construit un ecosistem intern: inițiative precum „Armata Dronelor” au mobilizat ateliere de voluntari, firme private și programe de stat pentru a produs o gamă largă de sisteme fără pilot.

Se afirmă că Ucraina poate produce acum până la 5 milioane de variante de drone anual (o capacitate vastă, conform unor surse citate). Pentru a compensa bruiajul rusesc, Kiev a dezvoltat și drone conectate prin fibră optică — imune la războiul electronic — care pot zbura 10–15 kilometri.

Dronele FPV (cu vedere la persoana întâi) au devenit lucrătoare esențiale pe linia frontului: ieftine și precise, ele atacă tancuri, artilerie și adăposturi, scurtând lanțul de atac de la identificare la lovitură în câteva minute.

Ucraina investește, de asemenea, în sisteme cu rază lungă, vizând infrastructura strategică rusă — rafinării, depozite, baze militare — inclusiv atacuri la distanțe mari; recent, au fost raportate lovituri la o rafinărie rusească situată la circa 1.400 km de graniță.

Noua tactică a Rusiei de lansare a dronelor

Rusia folosește două tipuri de lansări cu drone: atacuri de rutină — lansări zilnice, mici, menite să mențină presiunea — și salve masive, coordonate cu rachete de croazieră și balistice pentru a copleși apărarea.

Analizele arată că, în 2022, o salvă tipică cuprindea circa 100 de drone și rachete o dată pe lună; până la mijlocul lui 2025, media a urcat la aproape 370 de muniții per salvă, iar frecvența a crescut: salve la fiecare ~8 zile, iar uneori la intervale de doar două zile.

Scopul acestor baraje nu este întotdeauna distrugerea punctuală a unor ținte, ci efectul psihologic — sirene, explozii, nopți nedormite — menit să erodeze moralul civil și capacitatea defensivă a Ucrainei, dar și să impună costuri și îngrijorare susținătorilor occidentali.

Din perspectiva performanței pure, Shahed/Geran are limitări: sunt lente (sub ~200 km/h), puțin precise și, pentru mare parte din conflict, rata de succes a loviturilor directe a fost relativ scăzută (sub 10% în perioadele anterioare).

Totuși, eficiența lor reală nu se reduce doar la procentul de lovituri — volumele mari și presiunea continuă urmăresc uzura și destabilizarea.

În timp, Rusia a îmbunătățit dronele: variantele timpurii zburau la altitudini joase (1–2 km) și erau mai ușor de interceptat; variantele recente, împreună cu tacticile de roiire, au crescut rata de penetrare — estimări recente indică o rată de succes de până la ~20% în ultimele luni.

Matematica folosită de Moscova

Matematica e simplă: cu suficiente lansări, numărul dronelor care străbat apărarea crește semnificativ.

Această campanie reflectă în mare măsură gândirea militară sovietică/rusă: pe măsură ce senzorii, sistemele fără pilot și armele de precizie evoluează, luptele devin fragmentate, neliniare și „fără contact”, iar dronele Shahed/Geran servesc acest model — atacuri la distanță, saturare, impunerea unor costuri permanente fără a se baza pe manevre terestre decisive.

În concluzie, Rusia a transformat producția scalabilă de drone într-un instrument strategic de uzură: zbor după zbor, noapte de noapte, caută să submineze adversarul nu doar prin lovituri tactice, ci printr-o campanie continuă de epuizare și coerciție.