„Școala îi pregătește prea puțin pe copii pentru viața reală”. Antreprenorul român care aduce părinții și copiii mai aproape prin joc

Cum a ajuns să devină creator de jocuri

„În joc, toți suntem egali sau toți avem niște roluri care nu țin seama de vârstă, de poziție socială sau de altă ierarhie. Așa că jocul este poate cea mai sinceră formă de dialog pe care o avem la dispoziție”, susține Alex Zamfir, creator de jocuri educative cu impact social. După ce a terminat Facultatea de Economia Agriculturii la ASE, Alex s-a orientat către o carieră în publicitate, iar apoi a devenit cunoscut în online datorită blogului „Cel mai bun tată”. În cele din urmă, în pandemie, el a trecut la poziția de antreprenor și a fondat The Funny Brand, unde creează jocuri diverse, pentru copii și adulți, menite să-i conecteze, să-i dezvolte personal sau să le pună imaginația la încercare.  

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

„În iulie 2020, soția, exasperată că nu făceam nimic și, în consecință, nu produceam nimic pentru bugetul familiei, mi-a spus foarte frumos că sunt șanse mari ca în curând creierul meu să se lichefieze de la atâta nefolosință și să nu mai pot face nimic cu el vreodată. Și poate mă gândesc totuși să mă mobilizez și măcar să încerc să fac ceva nou. Și tot în acea perioadă am remarcat cât de deconectați eram noi trei (soția, băiatul care atunci avea 9 ani și cu mine), deși petreceam atâta timp împreună. Așa că gândul inițial a fost: «Ce-aș putea produce, astfel încât să lăsăm deoparte device-urile pentru un timp și să ne reconectăm?»”, povestește Alex despre momentul în care i s-a conturat ideea de business.

„Prin jocuri, oamenii devin mai educați”

Zamfir crede că jocurile au puterea de a scoate la iveală idei sau gânduri ascunse, totul într-un mediu sigur și amuzant, cu obiectivul de a ne apropia mai mult unii de alții, dar și de a ne cunoaște mai bine. În portofoliul său există jocuri atât despre educația financiară, despre dezinformare sau cum privesc adolescenții libertatea, cât și jocuri despre emoții, sex sau copilărie. În 2020, când și-a pus pe roate afacerea, el avea deja în casă niște jocuri similare, pe ideea de conversații, de la School of life, din Londra. „Mi s-a părut o idee foarte bună pentru piața din România și am zis că merită să dezvolt așa ceva. Nu am făcut niciun research aprofundat, poate și din frica de a nu auzi de peste tot: Lumea stă să se prăbușească și tu te gândești la o investiție nouă?!? Așa că am mers pe instinct. Prima oară mi-a venit ideea jocului Dacă aș…, apoi m-am gândit că, din punctul de vedere al promovării, ar fi mult mai bine să fie mai multe jocuri și m-am hotărât să pornesc cu 10”, adaugă el.

Antreprenorul mărturisește cum și-a dorit să creeze ceva ce spera să se vândă, mai ales că știa că nevoia de conectare umană este una de bază. Asta i-a dat încredere în ideea lui. „Am descoperit cât de mare nevoie avem cu toții să povestim despre viețile noastre, cu bune și cu rele, fără teama de a fi judecați. Ceea ce e mult mai ușor de făcut prin intermediul unui joc. După niște ani am realizat că sunt antreprenor în domeniul educațional. O educație nonformală, sigur, dar tot educație. Și îmi place mult asta, îmi place că prin niște jocuri și prin interacțiunile pe care ele le provoacă și le stârnesc, oamenii devin mai educați, mai ales emoțional.”

După ce a lansat cele 10 jocuri inițiale, Alex povestește despre reacțiile oamenilor care le jucau, despre cum îi spuneau că s-au conectat cu persoanele dragi din viețile lor, cu ajutorul cartonașelor create de el, care oferă diferite prompturi de discuție. „Așa că de la început am știut că produsul e unul foarte bun. Singura provocare, prezentă și după 5 ani, este cum ajung cu acest produs la cât mai multă lume. De câte ori am avut îndoieli asupra businessului, mi-am reamintit că am un produs foarte bun, certificat de atâția oameni care mi-au oferit feedbackul lor. Și asta mi-a dat curajul ca, indiferent de cât de rău sau de greu a fost astăzi, mâine să o pot lua de la capăt”, explică el.

În ceea ce privește procesul de construcție a unui joc, Zamfir zice despre cum uneori are o idee, alteori primește un brief. În oricare dintre variante, continuă, lasă un timp ca informațiile să se așeze și să se convingă dacă direcția este una bună, iar apoi lucrează la conținut, prima oară la el în minte. „Mai fac câte o notiță de vreun cartonaș al jocului pe telefon. Astfel, atunci când mă apuc efectiv să pun pe hârtie jocul, el deja există în mare parte în mintea mea, iar la acel moment doar îl transcriu. Dar procesul acesta e încă unul care-mi place mult, care-mi dă emoții, care uneori nu mă lasă să dorm. Ceea ce mi se pare cel mai valoros pentru mine: să am ceva care să-mi placă atât de mult, încât uneori să mă țină treaz noaptea”, spune el. Procesul pornește de la o întrebare simplă – el ar juca acest joc sau nu? Până acum, abordarea asta a funcționat extrem de bine, după cum precizează, și chiar urmează să lanseze al 28-lea joc al brandului, despre care nu oferă multe detalii, dar subliniază că va fi unul foarte special.

„Tu ce cre(e)zi?” – un joc despre meserii creative, AI și sustenabilitate

În octombrie 2025, Alex Zamfir și ASAP (Armata Selectării Atente a Plasticului) au lansat jocul fizic „Tu ce cre(e)zi?”, menit să creeze un dialog în rândul tinerilor și profesorilor cu privire la creativitate și la viitor, într-o societate în care inteligența artificială este din ce în ce mai folosită, iar asta poate avea un impact direct asupra anumitor joburi sau domenii de activitate. Programul de responsabilitate socială care urmărește să genereze schimbare în comportamentul adolescenților față de plastic, de la utilizare la colectare separată și reciclare (ASAP), a mai colaborat cu antreprenorul în 2023, atunci când au lansat „Adevăr sau Reciclare”. 

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Noul joc a fost un adevărat succes, mai ales că Alex l-a testat într-o serie de workshopuri organizate în șase licee și școli din Capitală. Cartonașele jocului creează o platformă de discuție despre ce înseamnă meseriile creative, modul în care acestea pot evolua, cât și impactul AI-ului asupra lor. Recent, „Tu ce cre(e)zi?” a fost lansat online, poate fi jucat de oricine, în mod gratuit, și, mai ales, poate fi un instrument util pentru profesori, în Săptămâna Altfel. „Ideea a fost a celor de la ASAP, care sunt foarte preocupați de tineri și de viitorul lor, și au vrut să dezvoltăm un joc care să îi pună față în față cu potențiale meserii pe care le-ar putea urma și cât de creative pot fi acestea. Ne-am dorit în principal să pornim un dialog cu acești tineri și să auzim părerile lor. Să nu mergem la întâlnirile cu ei cu vreo preconcepție, ci doar să creăm un cadru în care ei să se poată exprima cât mai liber și să dezbată diferite subiecte. Și, dacă mă uit la reacțiile copiilor cu care am făcut ateliere, eu zic că ne-a ieșit”, spune Alex.

„Toți avem nevoie uneori să ne vulnerabilizăm”

Libertatea: Ideea acestor jocuri mă duce cu gândul și la copilăria ta. Ce ți-ar fi plăcut să existe atunci și nu exista?
Alex Zamfir: Timp mai mult al părinților pentru a se juca și cu copiii lor. Este ceva ce mie și întregii generații din care fac parte (Gen X) ne-a lipsit foarte mult, chiar dacă nu suntem conștienți sau nu vrem să admitem asta. Sigur că timpurile erau altele, societatea era alta, dar prezența părinților în viața noastră de copii era destul de limitată și, mai ales, limitată de chestii de bază: se asigurau că eram hrăniți, că eram educați și aveam un acoperiș deasupra capului. Nevoile emoționale erau total ignorate atunci. Și asta vedem acum, la cât de „înapoiați” emoțional suntem și cât încercăm în diferite moduri să supracompensăm aceste lipsuri ale noastre cu copiii noștri. Dar, hei, facem și noi ce și cât putem și sperăm ca ei, generația mai tânără, să poată face lucrurile măcar un pic mai bine.

-De ce ai atât de multă încredere în puterea jocurilor de a crea conexiune între oameni? Ce crezi că pot face ele diferit față de o conversație obișnuită?
-Jocurile creează o lume „magică” în care intrăm atunci când începem să ne jucăm. Suntem mai relaxați, mai puțin încrâncenați, mai dispuși la distracție. Și atunci, tot ceea ce spunem sau facem când ne jucăm este primit de către ceilalți cu mai puțină judecată, iar noi suntem mai dispuși la sinceritate, chiar dacă devenim mai vulnerabili. Dar realitatea este că toți avem nevoie uneori să ne vulnerabilizăm, să vorbim despre emoțiile și trăirile noastre, despre viața noastră, cu bune și cu rele. E mult mai ușor să facem asta într-un joc. De aici și încrederea mea aproape oarbă în puterea jocului și binefacerile aduse în viața unui om, indiferent de vârsta lui.

-Din perspectiva unui tată de adolescent, ce crezi că ar fi important ca adulții să înțeleagă mai bine despre generația tânără de astăzi?
-Cred că în principal ar trebui să ne propunem să fim mai atenți la ei și la nevoile lor. Să-i ascultăm mai mult și să încercăm să empatizăm cu ei, în sensul de a ne pune în „pantofii” lor. Am uitat prea repede, cred eu, cât de frustrați eram și noi la vârsta lor, pentru că nu reușeam să ne facem auziți. Și ghici ce? 30 de ani mai târziu, facem fix aceleași greșeli, crezând că știm noi mai bine doar pentru că am fost de vârsta lor. OK, uneori știm, dar de multe ori, nici nu vrem să auzim părerea lor. Și asta mi se pare foarte trist.

„Tinerii trebuie încurajați să vorbească despre tot ceea ce îi sperie”

-„Tu ce cre(e)zi?”, jocul creat împreună cu ASAP, ce teme aduce în discuție și care este obiectivul lui principal? 
-Tema creativității și dacă ea este una universală? Tema viitorului și ce ne rezervă el? Tema fricii de necunoscut și de schimbările care se întâmplă atât de rapid în jurul nostru. Ne-am dorit să pornim un dialog, să-i provocăm pe tineri să dezbată subiectele din joc. Subiecte care credem noi că sunt valide și valabile pentru orice generație. Cred că jocul merită jucat și de către copii, și de către adulți.

-Ai testat jocul în mai multe workshopuri în licee și școli din București. Cum i-ai găsit pe elevi și ce te-a surprins cel mai mult în reacțiile lor?
-Timizi la început, pentru că nu par să aibă acest exercițiu, al discuțiilor libere. Ceea ce mi se pare și trist, și îngrijorător, pentru că simt că nu s-au schimbat prea multe de când am terminat eu liceul, și asta nu e bine deloc. În continuare mi se pare că școala românească îi pregătește prea puțin pe copii pentru viața reală de care se vor lovi odată cu terminarea liceului. M-a surprins foarte tare teama lor de AI. Da, li se pare cool acum, când o pot folosi ca ajutor la teme sau eseuri, dar când realizează că ar putea să-i lase șomeri, ei bine, atunci lucrurile devin serioase pentru ei.

-Cum crezi că pot gestiona tinerii această anxietate legată de AI și cum își pot cultiva creativitatea într-o lume în care suntem permanent conectați și înconjurați de tehnologie?
-Ce pot să spun este că tinerii trebuie încurajați să vorbească despre tot ceea ce îi sperie, să îi lăsăm să-și exprime anxietățile și fricile, mai ales atunci când știm că nu avem vreun răspuns clar pentru ei.

Creativitatea depinde de context, nu doar de meserie

-Există o întrebare din joc care a stârnit cele mai interesante discuții sau care le-a plăcut cel mai mult elevilor?
-Începeam atelierele întrebându-i ce meserii li se par creative. Și cele mai multe răspunsuri aveau legătură cu meseriile artistice. Apoi, la un moment dat, îi întrebam: „După ce vom coloniza Marte, care vor fi primele meserii creative de care vom avea nevoie acolo?” și răspunsurile variau foarte mult: biologi, profesori, chefi, geologi etc. Și de aici porneam o întreagă discuție la finalul căreia ei singuri realizau că atunci când vine vorba de o meserie creativă, contează foarte mult contextul și felul în care alegem fiecare dintre noi să ne facem meseria. Mi s-a părut foarte interesant și educativ exercițiul.

-Și apropo de faptul că ai fost în școli pentru a testa jocul. Dacă ne gândim la sistemul educațional din prezent, cum vezi rolul jocului în educație?
-O să spun la modul general că cel puțin în sistemul nostru de învățământ se pune, din păcate, prea puțin preț pe educația nonformală și cea experiențială. Și asta dăunează grav elevilor.

-După toate conversațiile pe care le-ai provocat prin jocurile tale, ce ai învățat cel mai important despre oameni?
-Că toți purtăm cu noi și în noi și multe lucruri bune, dar și suficient de multe rele. De dureri, de frici, de lucruri pe care le regretăm și pe care am vrea să le reparăm, dar fie nu știm cum, fie nu mai avem cum. Și fix despre aceste lucruri e important să putem povesti cu voce tare, căci altfel ele ajung să reprezinte o parte mult prea importantă din viața noastră și să ne „apese” de multe ori, fără să realizăm de ce.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.