Scrisori lacrimogene in batalia pentru averea Tinu

Furtuna care ne-a cuprins parca a incetat. Poate ca acum ne vom vedea si auzi cu alti ochi, cu alte ganduri. N-am dorit ca lucrurile sa se petreaca astfel, dar poate ca asa o fi Calea binelui, intortocheata. Eu am 17 ani, impliniti. Nu sunt multi, dar sunt 17 ani in care am dat, zi de zi, ,,extemporal,, la discretie. Pentru mine si pentru mama era usor sa continuam ce am respectat atata amar de vreme, discretia, dar…

Mai bine tac. Nici mama, nici eu, nici cei apropiati noua nu dorim sa cautam vinovatii. Poate si tu vei ierta. Sa nu fim suparati pe curiozitatea oamenilor. Cei mai multi au vrut binele, au vrut adevarul si au inteles cat de mare a fost sufletul tatalui nostru. Ei il pretuiesc si mai mult pentru ca m-a avut, m-a ingrijit si m-a educat cu atata dragoste parinteasca. Numai oamenii foarte rai ar dori ca eu sa fiu rupt de viata si amintirea lui Tinu.

Raspunsurile Domnului Taher inchid aproape toate discutiile, care o luasera razna. Unele ziare scriu ca era bine sa raspunda mai clar, mai fara ocolisuri. Nu ma amestec, dar daca simti ca raspunsurile pastreaza ceva ascuns, cere-i chiar tu precizari. Am citit si declaratia facuta de dl Popescu despre intentia ta sa pastrezi actiunile Adevarului si sa ai grija de societate. As fi mult mai linistit, chiar si cititorii ar fi mai linistiti, daca ai face aceasta declaratie personal, nu prin altcineva. Chiar daca imi va reveni si mie o parte din actiuni, de aceste treburi mi se pare normal sa te ocupi tu. Eu nu vreau decat sa invat de la tine. Iar de ziar, vor avea grija cei din redactie, pentru ca nimeni nu se pricepe mai bine ca ei. Da-ne, te rugam, asigurarea ca asa va fi si ca in locul celor doi domni nu va aparea altcineva.

Recomandări

Intrarea României și Bulgariei în Schengen e un „dezastru pentru securitatea oamenilor din Europa”, crede șeful sindicatului polițiștilor din Germania

Oare cum s-a nascut vorba asta, ca noi ne luptam pentru actiunile Adevarului? Cred ca au scos-o chiar aceia care regreta ca nu au actiuni, ori au avut si nu mai au. Cum o sa ma intereseze pe mine sa am mai mult decat mi se cuvine, cum sa vreau sa ma amestec intr-un ziar, ori sa fac politica? N-am destule de facut la 17 ani? Dorinta mea a fost si este sa nu mai am, ca tata, o liniuta, sa ma numesc Tinu si sa traiesc cat mai aproape de tine, asa cum am dorit 17 ani. Vom imparti frateste ce mi se cuvine, doresc sa te vad mereu, sa vorbim, sa ne distram amandoi, sa ai grija de mine ca o sora mai mare, sa te pot ajuta si eu. ,,Tinulica,, (asa ii spuneam tatei) m-a dus adeseori in casele in care locuia cu voi. Sper ca acum sa n-o mai fac doar in lipsa voastra, sa formam o singura familie. Cel mai mult vreau sa facem impreuna diferite lucruri, prin care sa pastram vie si luminoasa amintirea tatalui nostru. Sa nu mai lasam pe nimeni sa ne invrajbeasca. Sa fim adevarati urmasi ai lui Tinu.

Te iubesc, iubeste-ma si tu!
Andrei Iucinu
(asistat de mama si de aparatorul ales)
Certificam autenticitatea acestui text.
Av. Sergiu Andon

Urmărește-ne pe Google News