Marcel Strachina, unul din supravietuitorii exploziei de la Anina, este tinut sub supraveghere la Clinica de Neurochirurgie din Timisoara. Pentru el, mina e un capitol incheiat. “Nu mai intru in mina nici cinci minute. Poate daca as muri de foame, dar nici atunci…”. Leziunile pe care le-a suferit pe creier din cauza gazului inhalat i-au afectat serios memoria. Isi aminteste cu greu numele si varstele copiilor. Cu ajutorul sotiei si al unei surori, isi invata trecutul.
Strachina a fost adus de la Resita, unde a fost internat imediat dupa explozie, pentru cateva examene neurologice. Faptul ca are mari lacune de memorie i-a speriat pe medici. “I-am facut un examen RMN, sa vedem exact ce leziuni are. Lipsa de oxigen poate produce leziuni de cortex. Are tulburari pe plan psihologic, tulburari de atentie, de calcul. Uita si nu are fluenta. Biochimic sta bine. O sa il mai tinem sub observatie o saptamana”, ne-a declarat medicul Liviu Matcau, seful clinicii.
L-am vizitat pe miner in rezerva sa de la etajul noua al Spitalului Judetean. Pare un om perfect sanatos, mereu cu zambetul pe buze. “Eu acum as pleca acasa, dar nu ma lasa. Nu mai stiu de ce sunt aici. Sunt bolnav, nu?”, spune ortacul. Despre momentul exploziei nu isi aminteste nimic. “M-am trezit in spital la Resita. Am stat in coma doua zile. Mi-au spus ca au cazut pe mine doi colegi si ca era sa raman acolo. Au mai intrat sa vada care este situatia, inainte de a pune sigiliul si au vazut ca misc mana… Altfel, poate muream acolo”. Strachina se considera un norocos si spune ca nu se temea de mina. “Mai mergeam la biserica, dar nu imi era frica. Eram un tip tare. Si acum ma simt tare. Dar am pierdut orice legatura cu mina! Pentru mine s-a terminat”.
Sora minerului sta de cateva zile la capataiul lui. Femeia spune ca a fost recunoscuta cu greu de frate. “Se uita la mine si nu ma recunostea. A trebuit sa invete totul ca la scoala – oameni, nume, ani”. Strachina are doi copii, Mirel, de zece ani si Marian, de 11. Si-a amintit cu greu in ce clasa sunt micutii. L-am intrebat cati ani are. A raspuns foarte repede, cautand-o din priviri pe sora sa. “31. Da 31 de ani. Spune tu cati am. Sau 29? Nu, ma mai gandesc, dar am 31 de ani”. Are 34.