Era mai bine în puşcărie decât „afară”?!?
Am fost obosit cronic. Puşcăria mi-a oferit ceea ce în libertate nu am găsit. Am avut un program ordonat de masă şi de somn. Pentru mine, a fost o perioadă foarte liniştită în care mi-am pus ordine în gânduri. M-am odihnit cum nu am mai făcut-o în ultimii 20 de ani.
Mai întâi ati trecut prin arestul Poliţiei Capitalei…
Acolo am nimerit cu unul Iordan liviu, implicat în furtul armelor de la Ciorogârla. Ceva prieten cu clanul Preda, am înţeles…Auzisem că e un dur, dar faţă de mine s-a purtat normal. Nu m-a speriat, aşa că nu am cerut să fiu mutat, cum aş fi avut dreptul dacă m-aş fi simţit în pericol. Nu a fost cazul…Am împărţit cu el nu numai camera, ci şi pachetul primit de acasă. Am mai stat cu un arab închis pentru evaziune, cu un moldovean care nu ştiu ce infracţiuni financiare comisese şi cu un băiat din Iaşi care omorâse pe cineva cu maşina. Înainte de a fi transferat la închisoare, m-am mutat într-o celulă cu doi fosşti poliţişti condamnaţi…
Şi mai apoi printr-o celulă a închisorii Rahova…
După ce am stat în carantină 21 de zile cu un fost comisar de poliţie de la antidrog care influenţase nu-ştiu-ce anchetă, am fost mutat într-o celulă. Acolo m-a întâmpinat fostul procuror şef de la Buftea. Ceilalţi erau la instanţe. Mi-am ocupat un pat şi asta a fost…
Ati „prins” patul unu sau doi?
În arestul Capitalei am stat în patul 2 (n.r. la etaj), pentru că nu erau locuri libere, iar la Rahova în patul unu (n.r. jos).
Cum vede un fost consul viaţa trăită după gratii?
În închisoare, viaţa e dură. Am fost nevoit să mă obişnuiesc cu restricţiile…Făceam duş cu apă caldă doar de două ori pe săptămână, iar zilnic îmi încălzeam apă la fierbător şi mă spălam cum puteam…Am cunoscut oameni despre care se spunea că sunt în stare de orice, dar mie nu mi-au făcut nimic. Cu ei am împărţit felia de salam. Dacă ştii să te porţi, nu ţi se întâmplă nimic.
Şi dacă nu?…
Nu ştiu, poate să iasă rău. Nu am văzut pe nimeni pedepsit. Doar am auzit de bătăi…Cum a păţit-o şi Nati (n.r. Meir) căruia unul i-a rupt dinţii. Un fost poliţist mi s-a plâns că e frică să nu fie omorât…Cine ştie ce făcuse, pe cine supărase…Oricum, am văzut mulţi poliţişti care se fereau de ceilalţi deţinuţi.
Aţi fost implicat în vreun scandal? V-aţi simţit vreodată ameninţat?
Nu. O singură dată, un fost poliţist a încercat să mă atragă, să mă împingă într-un denunţ. Voia să-mi povestestească ceva din dosarul lui pentru ca eu să îi fiu martor. Spera astfel să scape cu o pedeapsă mai mică daca în denunţul lui eram şi ei audiat. L-am refuzat elegant. Am ridicat un baraj între mine şi el şi nu m=a mai căutat…
Cum se scurge o zi la închisoare?
Ziua începea la şase, când gardianul bătea în uşa celulei şi striga: „Apelul!”. Ne controla după care, dacă voiam, ne înscriam la diverse activităţi: tenis de masă, sală de forţă, bibliotecă…Eu am preferat integramele…Cred că am dezlegat sute…Mai jucam cu colegii o tablă, un şah, un remy, îi ajutam să se perfecţioneze la limba engleză sau le povesteam de prin Singapore. O jumătate de oră ieşeam la aer, la plimbare, doar cu cei din camera mea…Mergeam la sala de forţă, pentru întreţinere fizică. Nu am muncit nici o zi.
Mâncarea?…
Sunt diabetic. Nu am mâncat fasolea sau ciorba de la cazan, ci doar carnea fiartă, lângă care puneam o salată de roşii sau legume crude. Dimineaţa un salam, un caşcaval, o brânză, iar la câteva zile şi câte un ou. Seara o conservă de vită în suc propriu, o felie de pâine, o fructă… Cele mai multe produse le luam de la magazinul închisorii.
Se zvoneşte că nu prea dormeaţi nopţile…
Nu aveam coşmaruri, dar vorbeam cu diferite persoane care nu erau de faţă. Colegii de cameră mi-au zis că, în starer de conştienţă, mă ridicam în capul oaselor şi vorbeam în engleză sau în română cu ministrul român de externe şi cu ambasadorul Singapore la Bruxelles. Asta a durat primele două-trei săptămâni…
Cum v-aţi momentul eliberării?
De multe ori m-am văzut cu geanta la uşă, dar instanţa a fost de altă părere. Acum, sincer, m-am despărţit greu de puşcărie. Nu eram pregătit să plec. După ce mi-am strâns lucrurile îndesate în două valize şi vreo opt pungi, am mai stat o jumătate de oră cu colegii de cameră. Ne-am strâns bărbăteşte în braţe, ne-am încurajat…Le-am lăsat mâncare pe care pe care abia o cumpărasem, un cearşaf-plic şi am plecat. Am făcut, supravegheat de gardian, vreo şapte drumuri până la poatrta puşcăriei pentru că nu puteam să-mi car bagajele la un singur transport.
Ce face Silviu Ionescu după eliberare?
Imi pregătesc apărarea împreună cu avocaţii mei Cristi Ene şi Nelu Taşcă, pentru a-mi dovedi nevinovăţia. Voi folosi toate mijloacele posibile. Voi ajunge la CEDO dacă va fi cazul. Ca să-mi asigur banii necesari traiului de zi cu zi lucrez la un proiect de consultanţă în domeniul comunicării…Totul se derulează, fireşte, între graniţele Capitalei de unde, încă, nu am voie să plec.
Acuzat că a ucis un om şi a rănit alţi doi
În nopatea de 14 spre 15 decembrie 2009, o maşină a Ambasadei României la Singapore produce două accidente, în două intersecţii din cartierul Bukit Panjang. Un tânăr este ucis, iar alţi doi răniţi. Maşina, un Audi A6, este găsită la marginea oraşului, iar cercetările scot la iveală că şoferul ucigaş este consulul Silviu Ionescu, retras imediat de la post. Cântăreaţa de operă Jeong Ae Ree, care se afla cu el în maşină, dar şi autorităţile din Singapore, susţin că diplomatul român era beat.
foto: Cristian Burcioiu