Șobolani dotați cu camere de filmare sunt antrenați să caute supraviețuitori în ruinele clădirilor prăbușite

Cu ajutorul Universității de Tehnologie din Eindhoven, APOPO a creat un rucsac minuscul, echipat cu o cameră video, microfon bidirecțional și transmițător de locație menit să ajute echipele de intervenție să comunice cu supraviețuitorii.

Astfel de rucsacuri sunt fixate, cu ajutorul unor miniveste, pe spatele șobolanilor, care apoi sunt trimiși să caute supraviețuitori într-o zonă în care este simulat un dezastru.

Rozătoarele trebuie să găsească supraviețuitorul, să tragă un comutator de pe vestă, care declanșează un semnal sonor, și apoi să se întoarcă la bază, unde sunt răsplătite.

„Împreună cu rucsacul și antrenamentul, șobolanii sunt incredibil de folositori pentru căutare și salvare”, spune Kean.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Șobolanii, folosiți și în alte domenii

De peste un deceniu, APOPO antrenează câini și șobolani la baza sa din Tanzania ca să detecteze mirosului dispozitivelor explozibile și al tuberculozei.

În programele sale, organizația folosește șobolani giganți africani, care au o durată de viață mai lungă în captivitate, de aproximativ opt ani, comparativ cu cei patru ani ai șobolanului comun.

Proiectul de căutare și salvare a fost lansat oficial abia în aprilie 2021, când Kean s-a alăturat echipei. APOPO a încercat să dezvolte ideea de ani, dar nu avea finanțare și un partener care să o susțină.

O componentă-cheie a misiunii a fost tehnologia care permite echipelor de intervenție să comunice cu victimele prin intermediul șobolanilor. Acest lucru s-a rezolvat când inginerul electrician Sander Verdiesen s-a implicat în proiect.

El a dorit „să aplice tehnologia pentru a îmbunătăți vieți” în timpul studiilor sale de master la Universitatea de Tehnologie Eindhoven. Astfel, s-a înscris pentru un stagiu la APOPO în 2019 și a fost însărcinat să creeze primul prototip al rucsacului pentru șobolani, pentru a ajuta salvatorii să-și facă o idee mai bună despre ceea ce se întâmplă în interiorul zonelor în care pot intra doar șobolanii.

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

„Alergau cu rucsacul în spate”

Prototipul a constat dintr-un recipient din plastic imprimat 3D dotat cu o cameră video care trimitea imagini live către un receptor de pe un laptop, salvând în același timp o versiune de înaltă calitate pe un card SD. El este atașat de șobolani cu o vestă din neopren, același material care e folosit pentru costumele de scuba-diving.

Verdiesen a mers în Tanzania pentru a testa echipamentul și spune că, inițial, șobolanii „nu prea știau cum să facă față”, dar s-au adaptat rapid. „La sfârșit, pur și simplu alergau cu rucsacul în spate, fără nicio problemă”, adaugă el.

După ce prototipul a funcționat „mai bine decât se aștepta”, Verdiesen a continuat să perfecționeze designul chiar și după ce stagiul său s-a încheiat, ca voluntar.

Până la un an de antrenament pentru fiecare șobolan

Între timp, în Tanzania, Kean crește complexitatea mediului de antrenament al șobolanilor, „pentru a se asemăna mai mult cu ceea ce ar putea întâlni în viața reală”. Aceasta include adăugarea de sunete industriale precum forajul pentru a imita situațiile de urgență reale.

Până acum, rezultatele sunt promițătoare: din observațiile ei, Kean spune că șobolanii răspund bine la simulările din ce în ce mai dificile. „Trebuie să fie foarte încrezători în orice mediu, în orice condiții, și asta este ceva la care acești șobolani sunt buni în mod natural”, explică cercetătoarea.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Programul este încă în curs de dezvoltare, iar Kean estimează că va dura cel puțin nouă până la 12 luni pentru a antrena fiecare șobolan.

Pentru următoarea etapă de antrenament, Kean spune că echipa va crea „niveluri pentru a imita mai multe etaje ale unei clădiri prăbușite” și se va apropia de „scenariile din lumea reală”. Odată ce șobolanii au încredere în medii mai complexe, proiectul se va muta în Turcia pentru pregătire în medii mai realiste. Dacă și această etape merge bine, atunci șobolanii ar putea fi folosiți în situații reale.

Urmărește-ne pe Google News