Spalatorii de hartie

Acestia din urma au insa mai multe tinte decat pasarile: in afara de painea si carnea pe care le strang pentru porci, sau pentru consum propriu – de la caz la caz – ii intereseaza orice obiect metalic, sticla, recipientele din plastic si, in special, hartie. O familie de cautatori de gunoaie, de obicei un adult si doi – trei copii, poate strange cam 100 de kilograme de carton reciclabil pe zi. Cei care cotrobaie prin gunoaie sunt de obicei femei si copii adusi dimineata in carute de barbatii care pleaca apoi catre alte treburi. Seara vin sa incarce ceea ce au adunat familiile lor, apoi pleaca pe cai ocolite catre casa. Nu au voie sa circule pe drumuri publice. Cum sunt prinsi, cum raman fara atelaje.
Aceasta meserie a aparut cu vreo 8 ani in urma si exista acum cartiere intregi la marginea orasului, fiecare de cate 300 – 400 de suflete, care traiesc din aceasta afacere. ,,Inainte putini traia din strans sticle si fier. Multi avea de munca prin fabrici, pe unde era fiecare. Dupa ‘89 i-a dat afara. Si-au facut rost de carute si au mers pe groapa de gunoi,,.
Faptul ca primele familii care au practicat aceasta meserie au inceput sa o duca mai bine, i-a determinat si pe vecini sa intre in bransa. La vremea respectiva deseuri de carton erau aruncate cam peste tot prin Bucuresti si erau destul de curate. Nu trebuia decat sa le faci balot si sa le predai. In timp ce afacerea lua avant, bucurestenii au inceput sa se civilizeze, sa nu mai arunce gunoaie care pe unde ii vine, autoritatile locale au inceput si ele sa-si mai faca datoria, iar ariile de actiune ale cautatorilor de gunoaie s-au restrans catre gropile autorizate. Aici insa hartia este foarte murdara, nici o fabrica nu o primeste in starea in care se afla. Acesta a fost motivul pentru care in fata portilor au aparut cazile in care deseul este spalat, bucata cu bucata. Totodata, majoritatea cautatorilor de gunoaie au renuntat la carucioarele pe care le trageau prin oras, au cumparat cai – vorba vine cai, majoritatea seamana mai mult a capre – si si-au incropit carute, fiecare cum a putut si din ce a putut.
De regula se lucreaza in grup, in sensul ca fiecare familie isi aduce marfa, o spala, o baloteaza si o pastreaza in curte pana cand si vecinii au strans suficient carton. Intermediarul nu vine decat atunci cand are de ridicat o cantitate mare, de regula un camion. Un kilogram de carton este cumparat de intermediar cam cu 800 de lei, in functie de negociere. In lunile bune o familie poate obtine 3 – 4 milioane de lei din spalarea hartiei de la groapa. Pentru ei este o suma considerabila.
Se stie insa ca acolo unde treburile incep sa mearga bine, neaparat trebuie sa apara si un sef care ia bani fara sa faca nimic. Asa au aparut un fel de boieri locali ai gunoaielor, oameni care fac si desfac tot ce tine de acest domeniu. Au reusit sa-si faca relatii peste tot si tin foarte strans in mana activitatea. Tiganilor de rand le este frica sa vorbeasca deschis despre ei, dar au inceput sa vocifereze ,,neoficial,, nemultumirea ca ori de cate ori merg la groapa de gunoi nu se pot apuca de lucru pana nu presteaza trei ore de strans hartie pentru ,,lider,,. Abia apoi se pot apuca de lucru pentru ei. O forma de dijma pe groapa de gunoi, prestata in ore de strans deseuri. Practica este medievala, in trecut taranii nu se puteau apuca de muncile campului pana nu prestau catre boier un anumit numar de zile de claca pe mosia acestuia. Abia dupa aceea puteau avea grija de propria lor tarina. Daca se afla ca cineva nu a respectat ordinul, acela risca sa aiba necazuri, mergand pana la obstructionarea accesului la groapa de gunoi, prin diferite metode.
Initial, tiganii palmasi se faceau si ei ca lucrea-za in cele trei ore de munca silnica, nu-i supraveghea nimeni, ii fentau pe boiernasi. Dar cum liderii stiu care e treaba pe groapa, doar sunt de-ai zonei, au fost si ei palmasi candva, au inceput sa le impuna un anumit ritm de lucru in cele trei ore de dijma, adica a fost pusa o norma de hartie stransa pe ora de o persoana. Se accepta si metalul, daca nu se gaseste carton in ziua respectiva.
Desi sunt nemultumiti, spalatorii de hartie nu au incotro si accepta dijma pe gunoi. Este singurul lor mod de a supravietui. Cu o saptamana in urma, cazile spalatorilor de hartie erau inca in curti. A fost o iarna prelungita. zilele acestea este de asteptat insa sa le scoata iarasi in fata portilor, sa-si largeasca frontul de lucru.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE