Ma numesc Liliana, sunt din Braila. Doua lucruri m-au determinat sa va scriu. Sunt singura de opt ani. In fiecare sambata si duminica merg la parintii mei sa-i ajut la anumite activitati casnice si sa luam masa de pranz impreuna.
Intr-o duminica tatal meu mi-a spus sa stau jos pentru ca vrea sa-mi citeasca un articol din ziarul Libertatea. Era un articol din „Posta inimilor”, despre singuratatea si disperarea unor oameni. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca ochii i se umpleau de lacrimi si vocea ii tremura. Atunci am inteles ca sufera pentru mine, din cauza singuratatii mele. Pana la terminarea articolului i-a tremurat vocea de mai multe ori. Cu o gluma, doua am reusit sa depasim momentul. Mi-a dat ziarul acasa si mi-a sugerat sa scriu, gandindu-se ca poate imi va raspunde un om bun, care sa ma merite.
Acesta a fost primul motiv care m-a determinat sa va scriu. Al doilea este urmatorul. Cu doua saptamani in urma m-am dus sa-mi caut o rochie pentru Revelion, cu toate ca nu am primit nici o invitatie. Dar culmea este ca am gasit material si am si dus-o la croitoreasa. Deci acum mi-am zis anul acesta nu voi mai fi singura la cumpana dintre ani. Oare? Cine stie de unde sare iepurele. Dar sa va spun cateva lucruri despre mine. Am 52 de ani, 1,57 metri si 58 de kilograme, blonda, tunsa scurt, sunt optimista si increzatoare in viitor. Am incheiat relatia mea cu trecutul. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa depasesc momentele grele, urate, murdare din viata mea. M-am luptat cu disperare sa ma eliberez. Dupa cinci ani de la divort am simtit ca sunt bine. Acum, dupa opt ani, mi-am regasit increderea in viata, optimismul si increderea in mine.
Mai am de lucrat la relatiile interumane. Ma straduiesc sa am incredere si in oameni. Intr-o zi voi reusi acest lucru.
Acum sunt bine, sunt sanatoasa, parintii sunt bine, am o fata desteapta si frumoasa, care este casatorita, la casa ei. Oamenii isi doresc mereu cate ceva, eu imi doresc un prieten, un om bun, cu suflet mare. Un om alaturi de care sa admir natura, un om cu care sa comentez o carte sau un film, un om pe care sa-l strang in brate cand am nevoie de tandrete, un om care sa ma sprijine la greu, un om cu varsta intre 48 si 55 de ani, sanatos, optimist, cu chelie si burtica, un om cu aceeasi scala de valori ca si a mea.
Daca o sa gasesc pe cineva de bine care sa ma sune la mobilul 0740.139.385 sau la 0239/694.645, voi considera ca am primit un cadou de Craciun de la Dumnezeu, daca nu, voi trece aceasta incercare la experienta mea de viata care ma va face mai inteleapta in viitor.
Cu respect si admiratie,
Liliana, Braila
Ai reusit sa treci peste trecut pentru ca acum sa privesti increzatoare spre viitor
Draga Liliana, ma bucura nespus optimismul tau si sunt convinsa ca de data aceasta nu vei petrece singura Revelionul. Cei cinci ani pe care i-ai petrecut “in tranzitia” spre libertate nu au fost irositi, din contra, este un lucru bun ca ai reusit sa treci peste trecut pentru ca acum sa privesti increzatoare spre viitor. Se spune ca viitorul ne este deja scris, dar eu cred ca de multe ori ii putem da si noi o mana de ajutor. Grija tatalui tau este fireasca, pentru ca este foarte normal ca orice parinte sa-si faca griji pentru copilul lui.
Sunt convinsa ca a suferit la fel de mult ca tine atunci cand ai trecut prin divort, dar spre deosebire de tine, el nu a reusit sa depaseasca acest necaz si nici nu va reusi sa-si gaseasca linistea pana ce tu nu vei gasi un partener potrivit pentru tine.