Stelian a murit singur, în noaptea de Crăciun, în timp ce mătura străzile din Roma. Povestea tânărului român care nu a cerut niciodată nimic pentru el

Omul care avea grijă de parcul în care dormea

Stelian trăia pe străzile Romei, dar își dorea să muncească și să aibă un adăpost. Localnicii din Piazza del Quadraretto îl știau pentru că aduna frunzele căzute de la platani, le punea în saci mari de plastic și făcea ordine în parc.

Unii dintre ei îl ajutau cu bani tocmai pentru acest gest. Nu pentru că cerea, ci pentru că făcea ceva pentru locul respectiv. Avea mereu același simplu vis – o casă – povestesc oamenii. O casă adevărată.

„Nu cerea nimic pentru el”

Voluntarii Comunității SantEgidio Tuscolano îl vizitau de ani buni. Îl descriu ca pe un tânăr afectuos, calm și mereu zâmbitor.

„Nu cerea multe pentru el. De fapt, ne-a surprins: când a nins la Roma, nu ne-a cerut pături, spunând că are destule”, au scris voluntarii într-o postare publicată pe Facebook.

Când au insistat, Stelian le-a spus că se simte bine și că nu s-a îmbolnăvit niciodată de când trăiește pe stradă. Nici măcar o geantă sau un cărucior pentru lucrurile lui nu a vrut.

„Ne-a spus că nu are nevoie de bagaje, dar că o rolă de saci mari de plastic, care costă un euro, de la magazinul chinezesc, i-ar fi mult mai utilă”, au mai relatat voluntarii.

Un zâmbet care ascundea o copilărie grea

Stelian zâmbea aproape mereu, dar viața lui a fost marcată de abandon. În copilărie a trăit într-o casă de copii, iar o adopție începută nu s-a finalizat. Când vorbea despre acest episod, devenea trist.

„Sunt ei cei care au venit să mă caute. De ce au făcut asta, dacă apoi nu m-au vrut?”, spunea el, citat de voluntari.

Nu explica niciodată dacă se referea la casa de copii sau la o familie adoptivă. Evita să vorbească rău despre cineva, ca și cum nu ar fi vrut să mai adauge încă o rană.

Stelian era recunoscător pentru orice gest frumos: „Mi-ați salvat viața”

Într-o iarnă, când era foarte frig și fusese declarată urgență, voluntarii l-au găsit vizibil mișcat.

„Mi-ați salvat viața. Tocmai m-am întors și mi-au aruncat geanta cu păturile. Nu știam ce să fac. Dacă nu ați fi venit, aș fi murit. Dumnezeu v-a trimis. Sunteți îngeri!”, le-a spus Stelian, potrivit Comunității SantEgidio.

Într-un alt an, a acceptat să fie găzduit pe durata iernii într-una dintre primele inițiative de sprijin pentru persoanele fără adăpost din estul Romei. A stat toată iarna la sediul organizației de tineret a Partidului Democrat. În geenral, Stelian refuza centrele clasice de adăpost, pe care le considera periculoase, dar avea încredere în oamenii care îl cunoșteau.

O ultimă noapte de Crăciun

În ultima perioadă, Stelian se mutase într-o altă zonă a Romei și era vizitat de voluntarii din Torpignattara. A murit noaptea, chiar în noaptea de Crăciun.

„Nu era singur. L-am căutat și ne-am luat rămas bun de la el până la urmă. Dar, mai presus de toate, Iisus era acolo”, au scris voluntarii Comunității SantEgidio Tuscolano.

Pentru cei care l-au cunoscut, povestea lui rămâne un motiv în plus să continue: „Povestea lui ne încurajează și mai mult să fim o familie și să găsim case și locuri de muncă pentru cei mulți care trăiesc pe străzi”, au transmis voluntarii.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro