Ştiai că? În Roma antică, se bea vin la micul dejun, iar în Evul Mediu, bere

În Egiptul antic, înainte de a se apuca de muncă, oamenii de rând mâncau pâine şi ceapă şi beau bere.
În Grecia antică s-ar fi consumat la micul dejun, conform scrierilor găsite, pâine din orz înmuiată în vin, uneori însoţită de smochine şi/sau măsline. Alte manuscrise dau ca populare pentru masa de dimineaţă un fel de clătite făcute din făină, ulei de măsline, miere şi iaurt sau turte din grâu servite cu miere, brânză şi susan.
În Roma antică, soldaţii primeau la micul dejun o fiertură de cereale asemănătoare mămăligii, în vreme ce nobilii mâncau pâine, brânză, măsline, nuci, stafide şi carne rece, rămasă de la cină, toate “udate” cu un vin amestecat cu miere şi mirodenii.
În Evul Mediu, micul dejun aproape a dispărut în multe ţări din Europa, cele două mese principale ale zilei consemnate de istorici fiind prânzul şi cina. Religia a fost principala cauză pentru eliminarea mesei matinale, fiindcă asocia mâncatul în zori cu lăcomia, unul din cele şapte păcate capitale. Singurii cărora li se permitea să mănânce dimineaţa erau copiii, bătrânii, bolnavii şi oamenii foarte săraci, care trebuiau să muncească toată ziua şi nu se mai puteau opri pentru a prânzi. O altă excepţie viza nobilii care călătoreau – aceştia puteau mânca şi bea la fiecare oprire, indiferent de oră. În secolul al XIII-lea, micul dejun – atunci când erau luat – consta în pâine şi brânză, iar 200 de ani mai târziu, carnea şi-a făcut loc în “meniu”, mai ales în cazul nobililor. Tot din Evul Mediu au rămas consemnări despre introducerea berii (una slab alcoolizată) nu doar în micul dejun, ci în toate mesele zilei. Oamenii bisericii, de exemplu, aveau raţii de pâine şi bere, plus alte alimente (peşte, brânză etc., în funcţie de posibilităţile lăcaşului de cult).
Într-o scriere de pe la mijlocul anilor 1800 e menţionat faptul că egiptenii acelor vremuri obişnuiau, la micul dejun, să bea cafea şi să fumeze pipă. Prima masă adevărată era abia pe la miezul zilei – prânzul, cum ar veni -, când consumau pâine, brânză, ouă, unt şi fasole.
Primele menţiuni conform cărora micul dejun este cea mai importantă masă a zilei şi nu ar trebui sărită au fost făcute în 1550.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE