Fiica unui primar din Iași a murit subit la doar 30 de ani. Mesajul de adio lăsat de Alice Doboș este tulburător

S-ar fi luptat cu o afecțiune gravă

Potrivit unor surse locale, Alice Doboș s-ar fi luptat de ceva timp cu o afecțiune gravă. În ciuda eforturilor medicale și a tratamentelor urmate, tânăra nu a reușit să depășească boala, aceasta fiindu-i în cele din urmă fatală.

Tânăra își finalizase studiile superioare la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, fiind licențiată în Drept. Ea provenea dintr-o familie cunoscută în comunitate, tatăl său fiind edilul liberal al comunei Răchiteni, Petre Doboș.

Ultima postare a tinerei

Mesajul de adio virtual al lui Alice Doboș a fost o poezie semnată de Guy Corneau, un text metaforic despre condiția umană.

Postarea, care a atras atenția urmăritorilor săi, vorbește despre viață ca despre o piesă de teatru marcată de extreme: de la durere și eșec, la triumful iubirii și al autocunoașterii. Versurile despre inima care se frânge și despre regăsirea iubirii par acum, în contextul tragediei, un testament spiritual tulburător.

Ultima postare rămasă pe pagina sa de socializare:

„Vei veni și ei toți vor fi acolo.
Toți și toate vor fi acolo.
Iar atunci când vei veni,
Drama va putea începe.
Întrucât doar tu lipseai.
E propria ta poveste pe care o vom juca.
Vom juca îndepărtarea ta de tine însuți,
Îndepărtarea ta de ceea ce ești chiar tu,
De ceea ce nu știi să recunoști.

Vom juca furia, nimicirea, nebunia,
Minciuna și gelozia.
Vom juca sexul, pasiunea, suspinele,
Bețiile, eșecurile și oboseala.
Vom juca întreaga piesă.

Și vei putea vocifera ori vei putea să taci,
Fiindcă, oricum, noi tot vom juca.

Totul se va juca până când vei spune:
«Este doar teatru!»
Dar și acest lucru e prevăzut în piesă,
Și nu vei putea ieși din ea.

Te vei putea emoționa, minuna,
Sacrifica sau umili,
Oricum, totul se va juca.
Până când vei striga:
«Acum înțeleg! Sunt toate aceste personaje!»
Dar și acest lucru e prevăzut în piesă
Și nu vei putea ieși din ea.

Totul se va relua și se va repeta,
Până când inima ta se va frânge,
Până când micul tău Eu se va epuiza,
Și vei putea întâmpina totul.
Și atunci, în liniște, vei spune:
«Iubesc! În sfârșit, iubesc!
Savurez toate aceste personaje,
Pe victime, la fel și pe călăi,
Pe Salvatori, la fel ca pe Persecutori.
Îi am în mine.
Trec toți în mine.
Îi văd circulând
Și mă simt liber să devin fiecare dintre ei,
Sau să nu devin absolut nimic!»

Și acest lucru e prevăzut în piesă,
Dar, de data asta, vei putea ieși din teatru.
Totuși, nu va mai fi o necesitate.
Vederea ta va fi eliberată
Și, cu pupila dilatată,
Nu vei mai ști ce să contempli
Din tot ceea ce ești.

Da, îți spun,
Când vei veni,
Vor fi cu toții acolo.
Nu-i vei recunoaște,
Și totuși, ei nu vor fi nimeni alții decât tu însuți. (Guy Corneau)

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE